Ameninţaţi sub scut

Prinşi cu nebunia alegerilor locale, o ştire bombă, a trecut oarecum într-un con de umbră. Panică mare la NATO. Rusia şi-a îndreptat rachetele spre România.


Cu puţin timp în urmă, agenţia Reuters anunţa că Rusia a început testele la o nouă generaţie de rachete, care ar viza scuturile anti-rachetă ale NATO din Europa şi SUA. Principala ţintă a rachetelor ruseşti orientate spre Europa ar fi România, pentru simplul motiv că scutul se află pe teritoriul ţării noastre, la Deveselu.


Agenţia de presă sublinia că informaţia trebuie privită  drept o ameninţare extrem de serioasă la adresa SUA şi a bazelor sale din Europa, inclusiv sau mai ales la cea din România.


În legătură cu testele efectuate pentru rachetele care vizează scutul antirachetă al SUA, Ministerul Apărării din Rusia a comunicat că lansarea din nord-vestul Rusiei a fost una reuşită, proiectilul aterizând la ţintă, în peninsula Kamceatka, de pe coasta Pacificului.


Analiştii militari susţin că scopul Rusiei este să contracareze scuturile antirachetă amplasate de americani în Europa, care ar urma să intercepteze focoasele ruseşti până în 2018.


În 23 mai 2012, Rusia a efectuat cu succes lansarea unei noi rachete intercontinentale, al cărei obiectiv este contracararea sistemului de apărare antirachetă, inclusiv scutul antirachetă care va fi dezvoltat de NATO în România, la Deveselu, a anunţat purtătorul de cuvânt al Ministerului rus al Apărării, Vadim Koval, citat de principalele agenţii de presă internaţionale.


„Dispozitivul testat a atins zona ţintă de pe poligonul Kura” în Kamceatka, o peninsulă din Extremul Orient rus, lângă Oceanul Pacific,…. „Obiectivele acestei lansări au fost atinse”, a mai subliniat purtătorul de cuvânt al Ministerului rus al Apărării.


Operatiunea a constituit un al doilea test cu respectiva rachetă, după eşuarea primului experiment la 27 septembrie 2011. Primul primul test cu noua rachetă strategică rusă, o rachetă sol-sol, o versiune îmbunătăţită a rachetei intercontinentale Topol-M cu o rază de acţiune de peste 10.000 km, s-a soldat cu eşec, dispozitivul căzând la puţin timp după decolare.


Lansarea a fost efectuată de la un lansator mobil comun al RVSN şi al trupelor spaţiale. Principalele obiective au fost de a obţine date experimentale care să confirme corectitudinea dezvoltării soluţiilor ştiinţifice, tehnice şi tehnologice în ceea ce priveşte ICBM. În acest caz este cel mai probabil vorba despre o rachetă balistică intercontinentală cu sisteme de luptă manevrabile, a declarat vice-preşedintele Academiei de Securitate, Apărare şi Ordine din Moscova, Viktor Esin.


„Aceste sisteme de luptă sunt capabile să schimbe traiectoria zborului atât în înălţime, cât şi în lateral. Astfel, este dificil de prezis punctul de întâlnire cu anti-racheta, care va căuta să distrugă acest sistem de luptă. Atunci traiectoria acestuia devine imprevizibilă pentru sistemele antirachetă. Astfel se reduce semnificativ capacitatea unui astfel de sistem de apărare antirachetă de a intercepta asemenea sisteme de luptă”.


 Mai mulţi responsabili din armata rusă au declarat că racheta testată a fost concepută pentru a contracara sistemul de apărare antirachetă al NATO în Europa, a cărui primă fază a fost declarată operaţională, la summitul Alianţei de la Chicago.


Rusia denunţă de mai mult timp proiectul desfăşurării scutului antirachetă al NATO în Europa de Est, prezentat de Occident ca o iniţiativă menită să facă faţă ameninţărilor dinspre ţări cu probleme, cum ar fi Iranul.


Lansat în 2010, respectivul proiect a devenit unul din principalele subiecte de discordie între Alianţa Nord-Atlantică şi Rusia, care îl consideră ca pe o ameninţare la adresa securităţii sale, cerând insistent garanţii de securitate, în scris, că sistemul nu va prejudica capacităţile sale de descurajare nucleară, însă Alianţa refuză categoric să le ofere, în dorinţa unui spaţiu strategic de manevră.


În întâmpinarea problemelor sistemului de apărare antirachetă se deschid noi oportunităţi pentru o viteză ridicată şi număr mare de sisteme de luptă. De exemplu, rachetei echipate cu zece sisteme îi creşte capacitatea de a depăşi scutul antirachetă. De aceea au fost construite aşa numitele ICNM-uri multiple. Ele sunt echipate cu un sistem care să depăşească sistemul de apărare antirachetă, inclusiv ţintele false grele sau uşoare.


Este dificil de a determina dacă un sistem este adevărat sau nu. Acest lucru reduce eficacitatea unităţilor de apărare antirachetă de a intercepta nu una, ci de la 5 până la 10 rachete. Lucrările în ceea ce priveşte modul de penetrare a sistemelor antirachetă ale inamicului au început de mult timp, a declarat observatorul militar al Komsomolskaia Pravda, Viktor Baraneţ.


„Nu este nici un secret că avem focoase hipersonice manevrabile. În prezent putem vorbi despre extinderea capacităţii acestora ţinând cont de sistemul de apărare antirachetă, mai exact aceste noi eşaloane de sisteme antirachetă pe care SUA şi NATO au de gând să le construiască în Europa până în 2020. Lansarea rachetei este deja o pregătire reală pentru un răspuns adecvat planurilor pe care le concep SUA şi NATO”.


Potrivit experţilor, acest prototip, care a fost testat cu succes, foloseşte toată experienţa care a fost încorporată în rachetele „Topol-M”, „Yars” şi „Bulava”. Principala diferenţă a noului sistem este faptul că încorporează know-how-ul şi tehnologia avansată atât la lansare, la calculul traiectoriei şi la manevre, cât şi la îndeplinirea scopurilor.


Toate bune si frumoase, dar o întrebare nu poate fi ocolită. Oare suntem mai bine protejaţi sub scut?