În cursul săptămânii trecute, sindicatele din TAROM au organizat o conferinţă de presă în care Dan Pascariu a fost principala ţintă a criticilor.
1. Imaginea pe care v-au creat-o este că aţi fi inamicul public numărul 1 al salariaţilor din TAROM, este adevărat?
Dan Pascariu: În niciun caz al salariaţilor, poate cel mult al unora dintre şefii de sindicat.
2. Sindicatele vă acuză de lipsă de dialog. Este adevărat că aţi refuzat dialogul?
D.P.: Depinde ce înţeleg şefii de sindicat prin dialog. Din punctul meu de vedere, acuzatia este total falsă. La o lună de la numirea noului Consiliu de Administraţie am invitat sindicatele la o discuţie în care le-am spus câteva lucruri despre preocupările şi intenţiile membrilor Consiliului de Administraţie şi am răspuns la întrebări. După aceea, am organizat o întâlnire cu aproximativ 400 de angajaţi ai TAROM, la care au fost invitaţi şi şefii de sindicat. Cu acea ocazie am făcut o prezentare amplă în care ne-am prezentat, atât membrii Consiliului de Administraţie, cât şi conducerea executivă, am arătat unde se află azi compania TAROM, unde vrem să ajungem şi cum putem ajunge acolo, şi am răspuns la toate întrebările participanţilor, atât cât se putea în acel moment.
3. Credeţi că participanţii au fost mulţumiti de cele spuse de dvs.?
D.P.: După reacţia celor cu care am discutat după întâlnire, am avut impresia ca am intrat pe un făgaş normal. Din păcate, imediat după aceea, sindicatele au început să ne „bombardeze” cu o serie de adrese, 12 în trei luni, cu diverse solicitări, unele fireşti, iar altele, evident, cu scopul de a crea presiune asupra noastră.
4. V-aţi mai întâlnit cu reprezentanţii sindicatelor de atunci?
D.P.: Pe 11 ianuarie 2013 a avut loc o întrunire a conducerii executive cu reprezentanţii sindicatelor, când s-a convenit că va avea loc o întâlnire la începutul lunii martie, după aprobarea Planului de Management, ocazie cu care urma să aibă loc consultarea dorită de sindicate.
5. De ce nu poate avea loc aceasta consultare mai devreme?
D.P.: Pentru că nu avem încă date concrete, suficiente pentru o consultare pe fond. Ca să fiu bine înţeles, potrivit legii dialogului social, „consultare” înseamnă un schimb de opinii. Nu cred că este nici în interesul nostru, nici în cel al sindicatelor, ca schimbul de opinii să se facă pe ipoteze de lucru nefundamentate. Atunci când vom discuta cu sindicatele pe marginea măsurilor de restructurare cuprinse în Planul de Management, acestea trebuie foarte bine argumentate din punct de vedere al consecinţelor financiare.
6. Din ce cauză aţi respins Planul de Management în şedinţa Consiliului de Administraţie din 15 februarie 2013?
D.P. Prima variantă prezentată Consiliului de Administraţie de către conducerea executivă nu a fost corespunzătoare în formă şi în conţinut. Nu erau cuprinse toate măsurile necesare de restructurare şi argumentele financiare pentru a vedea impactul în fiecare din următorii patru ani. Pentru noi nu este suficient să vedem ce se poate întâmpla anul acesta, mai ales că, din cauza contextului, nu se pot întâmpla foarte multe, ci întregul tablou al celor patru ani. Mai mult, un asemenea document trebuie să fie, în formă şi în conţinut, un document care să poată fi prezentat băncilor pentru a obţine eventualele finanţări necesare redresării companiei. Suntem trei finanţişti în Consiliul de Administraţie, asa că daţi-ne măcar atâta credit că ştim cum trebuie să arate şi ce trebuie să conţină un plan de restructurare pentru a fi bancabil.
7. Care este diferenţa între planul de administrare şi planul de management?
D.P.: Consiliul de Administraţie, prin Planul de Administrare, a trasat doar direcţia generală, şi anume: îmbunătăţirea eficienţei şi operativităţii în organizaţie, simplificarea structurii organizatorice şi eliminarea risipei, armonizarea flotei şi adaptarea capacitatii ei la cererea de transport, creşterea gradului de încărcare la nivelul standardelor de piaţă, creşterea productivităţii echipajelor de comandă şi de cabină, creşterea ponderii vânzărilor de bilete pe canale de distribuţie directe, în special prin propriul portal, reducând astfel costurile de distribuţie, restructurarea programelor de operare şi a reţelei de rute care să răspundă cererii clienţilor, sporirea eficienţei şi transparenţei, etc. Planul de Management trebuie să transpună obiectivele de mai sus în măsuri concrete, detaliate, cu termene şi, mai ales, cu impactul financiar al fiecărei masuri.
8. Şi atunci, de ce n-aţi încercat să le explicati reprezentanţilor sindicatelor care este situaţia şi că trebuie să mai aştepte din aceste motive obiective?
D.P.: Am încercat vineri, pe 15 februarie, când i-am invitat la o discuţie, ca urmare a solicitării lor de a participa la şedinţa Consiliului de Administraţie din acea zi. Din păcate, după ce le-am spus că nu vor fi invitate la şedinţă, s-au ridicat furioşi şi au părăsit încăperea, fără a mai pune întrebări şi a aştepta explicaţii.
9. V-au acuzat de „limbaj maliţios şi arogant”.
D.P.: Cei care mă cunosc ştiu că nu sunt nici maliţios, nici arogant. Cred că, mai degrabă, aş putea să-i acuz eu de aroganţă, atât din felul în care au formulat adresa de autoinvitare la şedinţa Consiliului de Administraţie, cât mai ales din felul în care au părăsit sala, fără să aştepte nicio explicaţie şi proferând ameninţări, inclusiv cu conferinţa de presă.
10. De ce nu aţi acceptat să fie invitaţi la şedinţa Consiliului de Administraţie?
D.P.: Legea dialogului social este foarte clară: „Angajatorul poate invita sindicatul reprezentativ la nivel de unitate să participe în consiliul de administraţie …”. În primul rând invitaţia este opţională şi nu obligatorie, iar în al doilea rând nici unul dintre sindicatele din TAROM nu sunt, potrivit definiţiei din aceeaşi lege, reprezentative, adică să aibă membri 50% plus unu dintre angajaţi. Deşi reprezentanţii sindicatelor pretind că prin afilierea la federaţii acestea sunt reprezentative, îi invit să citească cu atenţie legea dialogului social, care este foarte clară în a distinge între atribuţiile sindicatelor de cele ale federaţiilor.
11. Totuşi, acesta este doar un argument de formă.
D.P.: Poate fi interpretat ca fiind de formă, dar nu lipsit de importanţă. Argumentul de fond este că în şedinţele Consiliului de Administraţie sunt discutate informaţii strict confidenţiale şi sensibile, riscul de expunere fiind foarte mare, de natură să prejudicieze interesele companiei. Din păcate, am constatat că în TAROM nu se poate ţine nimic confidenţial, nici măcar ce se discută în Consiliul de Administraţie, zvonistica fiind în toi.
12. Dar oare lipsa de transparenţă şi de dialog, incriminată de sindicate, nu alimenteaza zvonurile?
D.P.: Aş dori ca lucrurile să fie clare. Dialogul social nu se face în şedintele consiliului de administraţie, ci în întruniri distincte, dedicate acestui scop. Dar atâta timp cât sindicatele nu vor avea răbdare până în luna martie, asa cum s-a convenit, să putem discuta pe lucruri concrete. După terminarea Planului de Management, orice vehiculare a unor ipoteze de lucru nefinisate sau neaprobate n-ar face decât să alimenteze speculaţiile, dăunând şi mai grav funcţionării companiei. Iar lipsa de transparenţă incriminată este nefondată, atâta timp cât toate hotărârile Consiliului de Administraţie sunt comunicate.
13. Totuşi, la şedinţele Consiliului de Administraţie participă diverşi alţi angajaţi ai TAROM. Pe baza cărui principiu?
D.P. Potrivit principilor de guvernanţă corporativă, se recomandă Consiliilor de Administraţie să-şi desfăşoare întrunirile într-un cadru confidenţial, numai în prezenţa membrilor, şi să invite conducerea executivă, precum şi alti directori sau angajaţi, ori de câte ori este nevoie de explicitarea sau fundamentarea unor propuneri supuse aprobării. Potrivit aceloraşi principii, nici o companie din lume nu este administrata în comun de Consiliul de Administraţie, de conducerea executivă si/sau de sindicate. Fiecare are rolul său foarte bine definit: Consiliul de Administraţie dă direcţia strategică, managementul conduce activitatea de zi cu zi, iar sindicatele se îngrijesc de interesele angajaţilor.
14. De ce nu le-aţi spus toate aceste lucruri la întâlnirea din 15 februarie?
D.P.: Pentru că n-am apucat, întrucât s-au ridicat şi au plecat fără să pună nicio întrebare, fără să ceară nicio explicaţie. Aşa că nu cred că mă pot acuza pe mine de lipsă de dialog. Din păcate, pentru majoritatea liderilor de sindicat din TAROM, dialogul pare să însemne acceptarea condiţiilor impuse în forţă, prin presiune, prin şantaj, de genul „dacă nu ne invitaţi la şedinţa Consiliului de Administraţie, organizăm o conferinţă de presă sau „dacă nu faceţi asta şi asta, ameninţăm cu greva”. Din partea mea, dacă vor să poarte dialog cu noi prin intermediul opiniei publice, pot să organizeze câte conferinţe de presă doresc.
15. Nu dvs. sunteti cel care a făcut primul declaraţii presei?
D.P.: În niciun caz. Primul lucru pe care l-au făcut sindicatele după numirea noastră, în loc de bun venit, a fost să trimita o scrisoare primului-ministru, plină de neadevăruri, prin care ne contestau şi cereau schimbarea noastră, ameninţând şi cu greva. Atunci am înţeles că sindicatele din TAROM sunt obişnuite, pentru a face presiune, să apeleze la opinia publică. Aşa că am răspuns tot prin opinia publică.
16. Făcând declaraţii despre ce aţi găsit în TAROM?
D.P.: Bineînţeles. Nu uitaţi că TAROM este o companie de stat şi, fiind prima companie la care s-a introdus managementul privat, toată lumea este cu ochii pe ea. Totodată, în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie, sunt singurul purtător de cuvânt al companiei pe probleme strategice şi, cum sunt multe aşteptări de la acest consiliu, este extrem de important să punem lucrurile în perspectiva reală.
17. Preşedintele Sindicatului Naţional Tehnic TAROM, dl. Aurel Curdov, vă acuză ca aţi minţit declarând că salariul mediu în TAROM este de 2.000 de euro pe lună şi vă cere demisia.
D.P.: Eu n-am spus niciodată că salariul mediu este de 2.000 de euro pe lună. Eu am spus că cheltuielile cu angajaţii sunt în medie 2.000 de euro pe lună pe angajat.
18. Este adevărat acest lucru?
D.P.: Aproape. Potrivit situaţiei întocmite de Direcţia Financiară, suma este de peste 1.900 de euro pe lună în medie pe angajat, întrucât la salariul mediu de cca 1.100 euro pe lună se mai adaugă alte cheltuieli cu angajaţii, care însumeaza încă aproape 800 de euro pe luna: diurne suplimentare, asigurări, bonuri de benzină, tratamente şi odihnă, tichete de masă, banii pentru cele cca 11.000 de zile de concediu suplimentare, precum şi valoarea economică a acelor zile de concediu suplimentare. Toate acestea sunt venituri directe şi indirecte pentru angajaţi, pe care reprezentanţii sindicatelor le ignoră în mod voit, dar sunt un cost suplimentar pentru companie. Sunt o serie de avantaje care nu se regăsesc în nicio companie de stat sau privată, nemaivorbind de instituţii bugetare. Suma totală a acestui cost suplimentar este de aproape 20 mil. euro pe an, aproape jumătate din cheltuiala toatala anuală cu salariatii, de peste 46 mil. euro.
19. Chiar aşa de mare este acest cost?
D.P.: Depinde la ce-l raportăm. În ultimă instanţă, pentru companie este important ce venituri şi ce profituri produc aceşti angajati. Din păcate, veniturile pe angajat la TAROM au fost în 2012 cca 135.000 de euro, putin peste jumătate faţă de cea mai slabă companie vest-europeană la acest indicator, TAP Portugal, cu o cifră de 255.000 euro. În ceea ce priveşte profitul pe angajat, lucrurile stau şi mai dramatic, întrucât în 2012 s-a înregistrat o pierdere de 26.000 de euro pe angajat.
20. Totuşi, chiar şi la ultima conferinţă de presă, sindicatele v-au acuzat că aţi minţit.
D.P.: Eu nu obisnuiesc să mint, mai ales că minciuna are picioare scurte. Eu sunt cel care ar putea să-i acuze pe unii şefi de sindicat de vehicularea unor neadevaruri, chiar de la primele lor ieşiri în presă, după numirea noastra. Sindicatele ne-au amenintat cu greva imediat după numire, deşi ştiau că n-au motive, întrucât potrivit art. 164 din legea dialogului social, „pe durata valabilităţii unui contract colectiv de muncă, angajaţii nu pot declanşa conflictul colectiv de muncă”. Pentru a da impresia că ne-au făcut o favoare renunţând la grevă, dl. Curdov a declarat unei jurnaliste că au făcut-o pentru că i-am rugat eu, întrucât în ziua respectiva trebuia sa plece premierul la Bruxelles. Adevărul este că nici măcar n-a fost vorba de aşa ceva în acele discuţii, argumentul meu fiind că n-au motive şi că orice grevă la TAROM ar ajuta de fapt competiţia. O altă declaraţie mincinoasă îi aparţine dlui. Octavian Iosif în conferinţa de presă a sindicatelor, în care a afirmat că membrii Consiliului de Administraţie încasează 500 euro pe şedinţă. Ce-ar fi trebuit să fac, să le cer demisia domnilor Curdov şi Iosif pentru că au minţit?
21. Sindicatele v-au acuzat şi de faptul că aţi fi vehiculat ideea că vor fi concediati 600 de angajati.
D.P. Un alt neadevăr. Nici eu şi nici vreun alt membru al Consiliului de Administraţie n-am avansat vreo cifră, din simplul motiv că încă nu ştim. Conducerea executivă este cea care, pe baza standardelor în materie şi a celor mai bune practici din industria aviatică, trebuie să propună prin Planul de Management necesarul de personal în fiecare sector în parte. Iar atunci când vom şti, vom informa şi sindicatele în mod direct.
22. Dl. Curdov a declarat că salariile celor 600 de angajaţi TAROM, care ar fi vizaţi de restructurare, ar echivala cu cheltuielile pentru Consiliul de Administraţie.
D.P.: Dl. Curdov ori stă prost cu matematica, ori minte în mod deliberat. Cheltuiala cu membrii Consiliului de Administraţie este echivalentă cu cheltuiala pentru şase angajati de la Operaţiuni zbor, de exemplu.
23. Se spune că sindicatele v-au cerut să le prezentaţi ştatele de plată cu sumele încasate de membrii Consiliului de Administraţie în lunile noiembrie şi decembrie? Le-aţi dat?
D.P.: Nu, şi nici nu le vom da, întrucât nu e treaba lor, ci, cel mult, a acţionarului care ne-a numit. E o solicitare care demonstrează aroganţa.
24. Am înţeles că solicitarea vine din suspiciunea că la sfirsitul anului v-ati fi autoacordat bonusuri.
D.P.: Ca multe alte suspiciuni nefondate. Noi provenim din sectorul privat şi suntem obisnuiti cu rigoarea respectării contractelor. N-am încasat niciun leu în plus faţă de indemnizaţia lunară stipulată în contractul de mandat publicat pe site-ul TAROM. Mai mult, noi ne suportăm singuri toate cheltuielile pentru telefon, internet, calculator, benzină etc. În ceea ce priveşte bonusurile, ele sunt prevăzute în contract şi pot fi acordate dacă sunt depăşite obiectivele, dar există şi penalizări pentru neatingerea obiectivelor, lucru care nu există în companiile private.
25. Preşedintele Sindicatului Exploatare Tehnică Aeronave, dl. Cristian Voinea, a declarat că liderii de sindicat nici măcar nu cunosc toata componenţa Consiliului de Administraţie.
D.P.: Ce pot eu sa-i răspund dlui Voinea, care ţine cu tot dinadinsul să se facă de râs? Sper ca ceilalţi lideri de sindicat nu-i împărtăşesc părerea şi că au consultat măcar site-ul companiei şi cunosc componenţa Consiliului de Administraţie.
26. Dl. Curdov a mai spus că noul Consiliu de Administraţie „vrea să construiască pe o structură veche, putredă”, care a dus compania într-o situaţie „similară cu cea a României”.
D.P.: Din fericire, România este, pe ansamblu, într-o situaţie mai bună decât cea în care se află compania TAROM. Din păcate, şi aceasta este o afirmaţie fără acoperire, pentru că dl. Curdov habar nu are cum anume vrea să construiască noul Consiliu de Administraţie. Oricum, liderii de sindicat ar trebui să se pună de acord între ei: ori ne acuză că păstrăm structurile vechi, ori ne acuză că vrem să introducem o organigramă nouă.
27. Dl. Curdov mai acuză Consiliul de Administraţie că este „total neprofesionist” şi că singurul profesionist este directorul general.
D.P.: Nici nu mă obosesc să răspund la o asemenea acuzaţie, întrucât dl. Curdov, pe lângă carenţele de caracter şi de matematică, n-are nicio calificare sau experienţă managerială pentru a face astfel de aprecieri. Pe de altă parte, mă bucur că îl apreciază pe directorul general, pentru că atunci nu vor obiecta la măsurile de restructurare pe care acesta le va propune în Planul de Management.
28. Dl. Curdov a mai spus că membrii Consiliului de Administraţie au impresia că au ajuns într-o bancă comercială.
D.P.: Îl asigur pe dl. Curdov că nici nu se pune problema de o asemenea impresie, pentru că în bănci salariul mediu este de 3.400RON/lună, nu 4.800 RON/lună ca la TAROM şi nu se dau sporuri de vechime, de ecran, de stres etc. şi nici zile de concediu suplimentare sau tratamente şi odihna plătite. Şi, mai ales, pentru că într-o bancă este mult mai multă rigoare, ordine, disciplină, productivitate, cu management mai eficient şi sindicate mai responsabile, ceea ce la TAROM deocamdata nu e cazul, de unde şi situatia în care se află.
29. Liderii de sindicat mai acuză Consiliul de Administraţie că a schimbat organigrama şi că a creat noi posturi de conducere bine plătite, pe care a angajat diferite persoane.
D.P.: Nici vorbă. Consiliul de Administraţie doreşte mai puţine posturi de conducere, întrucât, după toate normele în materie, în TAROM sunt prea mulţi şefi şi şefuleţi. Cred însă că înainte de a răspunde la această întrebare, ar trebui mai intâi să clarificăm distincţia între rolul Consiliului de Administraţie şi cel al conducerii executive. Deşi nu mă surprinde confuzia pe care o fac liderii sindicali, dacă s-ar fi ostenit să citească Anexa 1 din contractul de mandat al administratorilor, s-ar fi lămurit.
30. Care este diferenţa între aceste roluri?
D.P.: Responsabilităţile Consiliului de Administraţie sunt de stabilire a direcţiei, supraveghere şi control, iar cele ale managementului executiv, de a conduce activitatea de zi cu zi a companiei. Consiliul trebuie să respecte această separare, dar şi să sprijine mangementul pentru implementarea strategiei convenite. Totodată, este obligaţia Consiliului de a pune întrebări incomode pentru a testa şi „contesta” în permanenţă managementul executiv în legatură cu propunerile strategice, politicile în materie de administrare de riscuri şi problemele operaţionale majore. Nu în ultimă instanţă, Consiliul trebuie să se asigure că sunt introduse procese riguroase de monitorizare a conformării organizaţionale cu strategia, apetitul de risc şi cu toate legile şi reglementările aplicabile.
31. Nu aţi răspuns la acuzaţia privind schimbarea organigramei şi crearea de noi posturi de conducere.
D.P.: Consiliul de Administraţie nu a schimbat nicio organigramă pentru că nu e rolul său. Conducerea executivă este cea care a propus o nouă organigramă, pe care Consiliul de Administraţie i-a aprobat-o, după care a cerut amânarea aplicării ei, lucru cu care Consiliul de Administraţie a fost de acord. De asemenea, Consiliul de Administraţie n-a numit pe nimeni în afara celor doi directori executivi, CEO-ul şi CFO-ul. Directorul General este cel care ne-a declarat, la scurt timp de la venire, că are nevoie de noi responsabili pentru activitatea comercială şi cea de resurse umane, cu alt profil decât cel existent. Pentru activitatea comercială a fost numit un nou director dintre angajaţii companiei, iar pentru resurse umane s-a organizat un proces de recrutare după regulile unei corporaţii multinaţionale, şi anume: crearea profilului poziţiei, publicarea anunţului în presă, crearea unei liste scurte din cele peste 60 de CV-uri primite şi interviuri cu primii clasaţi. Noua directoare de resurse umane a fost selectată în urma acestui proces, în care Consiliul de Administraţie nu a fost implicat.
32. În companie se spune că noul director de resurse umane este omul dvs.
D.P.: Îmi pare rau că-i dezamăgesc pe cei care cred acest lucru, dar n-am fost implicat în procesul de recrutare şi n-am cunoscut-o pe noua directoare până când nu mi-a fost prezentată de către directorul general în preziua angajării. Ca de altfel şi ceilalti membri ai Consiliului de Administraţie. Acelasi lucru s-a întâmplat şi cu directorul care a preluat conducerea departamentului comercial şi care este un vechi angajat TAROM. A fost decizia directorului general, care, după ce a intevievat mai multe persoane, ne-a informat cu privire la preferinţele sale, având în vedere calificările de care avea nevoie.
33. Noul director de resurse umane a cerut angajaţilor să declare ce rude sau afini au în TAROM. De ce aţi cerut acest lucru?
D.P. Nu l-a cerut Consiliul de Administraţie. Presupun că directorul general a făcut această solicitare pentru a vedea, din perspectiva administrării riscurilor financiare şi operaţionale, în ce măsură există potenţiale conflicte de interese, de ex. rude care lucrează şi la achizitii, şi la efectuarea plăţilor. Consiliul de Administraţie nu are în principiu probleme cu faptul că în TAROM sunt atât de multe familii. Cred mai degrabă că familiile respective ar trebui să fie preocupate că-şi asuma un risc personal, punându-şi „toate ouăle în acelaşi coş”.
34. Care este situaţia cu celălalt post de conducere ocupat de o „persoană non-EU”?
D.P.: Vă asigur că nu este niciun alt post de conducere în TAROM ocupat de un străin. Cred că vă referiţi la consultantul angajat de directorul general pe o perioadă de cinci luni, care să-l ajute la pregătirea măsurilor de restructurare şi la pregătirea implementării acestora. A fost propunerea şi solicitarea dumnealui, pe care Consiliul de Administraţie i-a aprobat-o, în conformitate cu prevederile Ordonanţei 109 şi cu clauzele contractului de mandat al directorului general.
35. Sindicatele mai reclamă faptul că orarul de zbor a fost întocmit mult prea târziu de Consiliul de Administraţie.
D.P.: O altă confuzie. Nu Consiliul de Administraţie se ocupă de întocmirea orarului de zbor, ci conducerea executivă. Singurul lucru pe care i l-a cerut Consiliul de Administraţie directorului general a fost ca, la întocmirea orarului de vară, sa aibă în vedere profitabilizarea rutelor.
36. Este adevărat că se doreşte externalizarea departamentului tehnic, vânzarea avioanelor existente şi închirierea unora noi?
D.P.: Externalizarea unora dintre serviciile TAROM este una dintre ipotezele de lucru pe care le preconizeaza directorul general în Planul de Management. De asemenea, în ceea ce priveste uniformizarea flotei, directorul general urmeazî sa faca propuneri în acelasi Plan, care vor fi evaluate pe baza argumentelor financiare şi nu numai.
37. Înţelegem că toate propunerile trebuie să vină de la directorul general?
D.P.: Categoric, toate măsurile concrete. El este specialistul în aviaţie. De asta l-am angajat. Noi i-am trasat doar direcţia generală, precum şi obiectivele calitative şi cantitative, respectiv reducerea pierderilor în fiecare an şi trecerea companiei pe profit în primul semestru al anului 2016. El, împreună cu echipa, trebuie sa vină cu acele măsuri care să ducă la atingerea obiectivelor. De altfel, atunci când am elaborat Planul de Administrare, l-am consultat şi l-am intrebat dacă este fezabil şi ne-a confirmat, subliniind că poate aduce compania pe profit chiar din 2015. Însă, fără un plan concret de măsuri, aşa cum am spus mai înainte, obiectivele n-au cum să fie atinse.
38. Directorul general s-a plans de birocraţia din companie. Are dânsul toate pârghiile la îndemână pentru a-şi desfăşura activitatea?
D.P.: Este adevărat că pentru un expat este şocant, este ca şi cum ar fi aterizat pe o planetă străină. Însă directorul general nu are din partea Consiliului de Administraţie nicio restrictie. Are libertate să decidă cum crede de cuviinţă, bineînţeles în conformitate cu legislaţia locală şi cu standardele internaţionale în materie. Nu i-am cerut să închidă sau să deschidă o anumită rută. Nu i-am impus o anumită organigramă, nu i-am impus vreo persoană pe care s-o angajeze. Dimpotrivă, l-am lăsat să angajeze pe cine a vrut, aşa cum am arătat mai sus. Nu i-am impus vreun furnizor anume. Dimpotrivă, i-am cerut să renegocieze toate contractele şi ca la viitoarele contracte, potrivit legislaţiei în vigoare, să organizeze licitaţii. Dacă se plânge de birocraţia din TAROM, este la latitudinea dânsului s-o diminueze, schimbând regulamentele, procedurile, procesele şi, având în vedere că e agreat şi apreciat de sindicate, n-ar trebui să aibă nicio dificultate. Dacă se plânge de birocraţia legislativă, Consiliul de Administraţie îi dă tot sprijinul, încercând să obţină, prin Ministerul Transporturilor, modificările necesare în vederea flexibilizării deciziilor, astfel încât TAROM să nu fie defavorizat în raport cu concurenţa.
39. De ce credeţi că este atâta agresivitate din partea sindicatelor?
D.P.: De regulă, agresivitatea este o formă de manifestare fie a puterii, fie a temerii: că se va introduce rigoare şi disciplină în procesul muncii, că salariul va fi corelat cu performanţa, că-şi vor pierde influenţa, că-şi vor pierde privilegiile, că-si vor pierde locurile de muncă etc., temeri cât se poate de fireşti.
40. Credeţi totuşi că este posibil un dialog cu sindicatele?
D.P.: Categoric, nu numai posibil, dar şi de dorit, dar nu de pe poziţii de forţă, cu condiţii prealabile. Eu îi aştept oricând. Liderii sindicali trebuie să înţeleagă că mandatul acestui Consiliu de Administraţie este de a salva compania şi cât mai multe locuri de munca. Sindicatele trebuie să dea dovadă şi ele de responsabilitate dacă au acelaşi obiectiv. Sunt destule exemple în industria aviatică de atitudini extreme. La o extremă Sabena şi Malev, care au dat faliment în urma unei combinatii letale între un management defectuos, interferenţa politică şi sindicalism iresponsabil. La cealaltă extremă, cel mai recent caz, SAS, unde cele opt sindicate au acceptat reducerea salariilor cu peste 20% pentru a salva compania.
41. Ştiţi că angajaţii TAROM ţin foarte mult la compania lor. Credeţi că ar fi în stare de sacrificii pentru salvarea ei?
D.P.: Mă îndoiesc. La prima întâlnire, dl. Curdov mi-a declarat cu emfază că şi-ar da şi casa pentru TAROM. Mă îndoiesc că atât dânsulului, cât şi celorlalţi lideri sindicali, le pasă cu adevărat de companie. Cred că nu le pasă decât de privilegiile lor şi cum să şi le păstreze. Dacă ar fi ţinut cu adevărat la companie, ar fi venit până acum cu idei concrete de redresare, de reducere a costurilor şi de creştere a veniturilor.
42. Dar le-ati cerut vreodată idei de redresare a companiei şi, dacă da, aţi primit ceva până acum?
D.P.: Chiar de la prima întâlnire i-am rugat să vină cu idei şi sugestii şi le-am dat adresa mea de mail. Din păcate, până acum, am primit doar o singură idee, din partea dlui Curdov, care mi-a sugerat să exploatăm latura emoţională a românilor, pornind de la ideea că TAROM ar avea o contribuţie de 8% din PIB-ul României din taxele şi impozitele plătite. I-am explicat că TAROM contribuie cu mai puţin de 0,01% şi de atunci n-am mai primit nimic.
43. Impresia este că în cele patru luni de când noul Consiliu de Administraţie a preluat mandatul nu s-a întâmplat nimic. De ce a durat aşa de mult pregătirea Planului de Administrare şi a celui de Management?
D.P.: Suntem extrem de conştienţi că toată lumea şi mai ales angajaţii au aşteptări foarte mari, dar după ani de zile de neperformanţă nu se pot face minuni în patru luni. Restructurarea unei companii nu se poate face după ureche, ci după planuri bine fundamentate, iar pregătirea unor astfel de planuri nu este o joacă. Noi, membrii Consiliului de Administraţie, ne-am grăbit cât am putut. Deşi Ordonanţa 109 prevede un termen de trei luni pentru pregătirea Planului de Administrare, noi l-am terminat şi am obţinut aprobarea lui în mai puţin de două luni. Planul de Management, care trebuie să fie un plan de afaceri cu caracter tehnic, cu acţiuni detaliate, cu termene şi argumente financiare, durează mai mult.
44. Si totuşi, s-a întâmplat ceva pozitiv la TAROM în ultimele patru luni?
D.P.: Bineînţeles. Din punctul nostru de vedere, chiar dacă timide, primele semne sunt încurajatoare. În primul rând, am pus bazele principiilor de guvernanţă corporativă, cu separarea clară a rolurilor Consiliului de Administraţie şi ale conducerii executive şi crearea unor comitete de lucru ale Consiliului, care funcţionează. În al doilea rând, pierderea preliminară la sfârşitul anului 2012 a scăzut la 236 mil. RON faţă de 262 mil. RON la sfârşitul anului 2011. Deşi pentru sfârşitul anului 2013 am bugetat să scădem pierderea la 186 mil. RON, cu 21% mai mică decât în 2012, eu sper ca scăderea finală va fi şi mai agresivă. Iar faptul că în luna ianuarie pierderea a fost cu 30% mai mică decât în ianuarie 2012, deşi încă neconcludent, este un semn bun. Pot spune că am stopat scurgerea de resurse prin decizii de control al costurilor, unele fiind amânate, iar altele fiind eliminate. În al treilea rând, deşi multe contracte sunt încă în derulare, am început negocierile cu principalii furnizori pentru reducerea costurilor la: combustibil, handling, catering, asigurări, cazare etc. şi vom continua într-un ritm şi mai alert. În al patrulea rând, am iniţiat planul de reducere a cheltuielilor cu agenţiilor din străinătate, prin închiderea sediilor din oraşe şi relocarea personalului la cele din aeroporturi, în funcţie de numărul curselor săptămânale. Deşi, aşa cum am spus, anul 2013 va fi încă un an foarte greu, anticipez că din trimestrul al doilea vor începe să se vadă primele rezultate ale măsurilor, atât pe plan financiar, cât şi pe plan funcţional, organizatoric şi de comunicare.
