Se spune că nimic nu mişcă în judeţ fără ştirea lui, de aici şi „alintul” de „El lider maximo”. Este unul dintre cei mai longevivi preşedinţi de filială judeţeană pe care România i-a avut de la revoluţie încoace. Activitatea şi rezultatele sale confirmă, având o vechime de peste două decenii în lumea politică. Ioan Oltean este personalitatea Bistrita24 la categoria Politică, cititorii clasându-l şi aici la „putere”. Reuşind să scape de nămeţii care au îngropat România, liderul democrat-liberal şi-a furat câteva minute din agenda-i încărcată pentru a primi felicitările noastre. Nu-i place să vorbească despre viaţa personală, însă a acceptat să ne facă unele mărturisiri.
Reporter: Ştim că este o perioadă nefastă acum pentru PDL, dar, chiar şi aşa, cititorii noştri v-au votat de curănd drept cel mai titrat om politic al judeţului. Felicitări!
Ioan Oltean: Este o perioadă delicată, într-adevăr, mi-am însuşit toate lozincile de la Bistriţa, am luat act de toate acţiunile. Nu sunt rupt de realitate, să ştiţi, cunosc îndeaproape problemele oamenilor şi sunt solidar cu aceştia… Le mulţumesc celor care au încredere în mine.
Rep.: Să facem o scurtă incursiune în viaţa d-voastră. Cum a fost copilul Ioan Oltean?
I.O.: Am copilărit pe Valea Bandăului, la 25 de km de Dej… o zonă extrem de frumoasă. Vin dintr-o familie de ţărani, de oameni simpli, dar cu frică de Dumnezeu. Am doi fraţi cu care ne-am petrecut fragedele momente ale vieţii pe dealurile Unguraşului. Am fost un copil cuminte, umblam la vaci şi la oi. Nu am fost încălţat nici cu adidaşi „torşăn”, nu umblam nici pe trotuare sau bulervarde, umblam prin ţărâna satului. Îmi ajutam părinţii la muncile agricole, pentru că era sursa noastră de existenţă. În timp ce alţi copii băteau mingea, eu umblam cu vacile… era o plăcere deosebită uneori. O făceam sau nu cu plăcere, o făceam pentru că aceasta era preocuparea noastră, a satului, şi o făceam întotdeauna bine. Ştiu să fac absolut orice într-o gospodărie, nu mă feresc să o spun, nu mă dau înapoi de la coasă, furcă, greblă, lopată, seceră, ştiu să ar, tot ce ţine de agricultură. Vă mărturisesc că n-ar fi o problemă, dacă n-aş mai fi deputat, să mă întorc să cresc animale, la coasă, la greblă. Nu am nicio jenă în privinţa aceasta. Nu mi-a fost teamă de muncă niciodată.
Rep.: Cum vă alintau prietenii pe atunci?
I.O.: La noi în sat nu se obişnuia să se pună porecle. Mă strigau pe nume, deşi la acea vreme nu-mi plăcea „Ion”, mi se părea că este nume de ţăran. Acum spun că este cel mai frumos nume care poate exista, nu pentru că-l port, ci pentru că aşa cred că este, însă pe vremea mea mi se păreau mai interesante numele celorlalţi copii de vârsta mea.
Rep.: Ce trăsnăi făceaţi când eraţi mic?
I.O.: Să ştiţi că am fost un copil cuminte, nu aveam timp de trăsnăi, eram preocupat cu sarcinile trasate de părinţii mei. Aveam fiecare dintre fraţi responsabilităţi, aşa ne-au crescut doi oameni simpli.
Rep.: Ce vise avea Ioan Oltean când întorcea vacile pe câmp?
I.O.: Nu aveam posibilitatea să am vise. Pe acea vreme, când nu existau surse de comunicare, radio sau televizor, visele nu au existat. După ce am ajuns la liceu, mi s-au deschis orizonturile. Mama îşi dorea să mă vadă preot, dar n-a fost să fie, eu am ales să fiu dascăl. M-am dus la Liceul Pedagogic din Cluj, unde am studiat psiho-pedagogia. Am predat prima dată în Ceaba, localitate unde am făcut şi clasele V-VIII. Apoi, prin concurs, am ajuns la o şcoală din Bistriţa, la Generală Nr. 4. Aici am fost învăţătorul a două generaţii, în perioada 1978- 1986. A fost cea mai faină meserie, de fapt este cea mai strălucită meserie. Nimic nu se compară cu meseria de dascăl. Nu e plătită pe măsură, e adevărat, dar este o meserie nobilă.
Rep.: Aţi fost un dascăl sever?
I.O.: Aveam pretenţii de la elevii mei. Da, eram un dascăl sever şi foloseam şi indicatorul când era cazul. Consider că învăţătorul este cel mai important dascăl în viaţă, după părinţi, şi nu am vrut decât să-i fac pe copiii mei să muncească, să se cunoască, să-şi dorească mai mult de la ei… să persevereze.
Rep.: De ce aţi renunţat la învăţământ?
I.O.: Am renunţat pentru că simţeam că pot face mai mult. Am făcut Dreptul la UBB, la FF, nu mi-e ruşine s-o spun, m-am simţit atras să ajut oamenii, să fac un bine. Am absolvit, am avut o temă nouă pentru acele vremuri, „Infracţionalitatea în rândul tineretului şcolar”, pentru care am fost notat cu 10.
Rep.: Când aţi făcut pasul spre politică?
I.O.: Imediat după căderea regimului comunist. La Revoluţie eram în Bistriţa, am fost în Piaţa Petru Rareş, dar nu am fost în balcon, nu am fost în fruntea mişcării. Îmi pare rău că nu am fost în balcon, poate că şi acum regret, dar îi respect pe acei ce au făcut-o. I-am aplaudat pentru curaj. Nu ştiu de ce eu n-am făcut-o, nu ştiu dacă a fost vorba de curaj, dar din acea zi m-am înscris într-un balcon al politicii, în partidul FSN şi am rămas credincios aceastui partid şi astăzi. Din prima zi de la înfiinţare am fost membru, iar în momentul ruperii, din 1992, am rămas fidel aripii Petre Roman.
Rep.: Aţi avut o ascensiune rapidă, după nici doi ani aţi luat de hăţuri filiala judeţeană a PD, apoi aţi primit o funcţie foarte importantă în capitală.
I.O.: Da, aşa este. Din 1994, sunt preşedintele filialei judeţene a Partidului Democrat, acum Democrat Liberal. Eu şi Radu Berceanu suntem cei mai vechi lideri de organizaţie PDL din ţară. Apoi, susţinut de Petre Roman, în 1996, am fost numit ministrul Mediului, pe vremea Guvernului Ciorbea. A fost greu, vă daţi seama, trecerea de la calitatea de jurist la cea de ministru, a fost un salt uriaş, dar m-am descurcat. Apoi, cronologic, am fost chestor al Camerei Deputaţilor, vicepreşedinte al Camerei, vicepreşedinte al PDL şi, acum, cea mai cea mai înaltă funcţie politică deţinută vreodată, secretar general al PDL.
Rep.: De ani buni vă menţineţi pe prima scenă a politicii. Cum reuşiţi?
I.O.: Toate aceste funcţii implică foarte multă responsabilitate. Funcţia de vicepreşedinte şi cea de secretar general sunt foarte importante, sunt responsabilităţi foarte mari, care m-au îmbătrânit şi m-au albit, dar asta este, mi le-am asumat. Încerc să fac tot ce e mai bine. De-ar fi să o iau de la capăt, n-aş ezita să urmez acelaşi drum, poate cu mai multă înţelepciune.
Rep.: V-aţi gândit vreodată să renunţaţi?
I.O.: Vă mărturisesc că am simţit de multe ori că vreau să părăsesc corabia, dar responsabilitatea funcţiei pe care o deţineam m-a întărit şi m-a făcut să nu cedez. Am avut de trecut prin multe momente dificile, dar cel mai delicat este acesta pe care-l traversăm. Nu sunt un fricos, un om care sa cedeze uşor, partidul mai are nevoie de mine.
Rep.: Care a fost cea mai mare dezamăgire?
I.O.: Sunt multe dezamăgiri, poate faptul că am ajuns să guvernăm într-un moment de criză este cea mai mare. Aş fi vrut să guvernăm într-un moment normal, în care partidul să fi putut să-şi arate întregul potenţial şi întreaga lui dorinţă de a reforma societatea românească.
Rep.: Cu ce soluţii aţi veni dacă aţi fi în locul lui Emil Boc?
I.O.: Eu nu vreau să mă pun în locul nimănui. Nu aş vrea să fiu în locul premierului, la modul cel mai serios. Dar cred şi ştiu bine că partidul şi premierul trebuie să fie mai aplecaţi, în momentul acesta, în faţa unor soluţii care să rezolve în mare parte sau o parte din revendicările românilor. Poate că are trebui să mai şi cedeze din exigenţa sa referitoare la angajamentele faţă de Fondul Monetar şi faţă de reformă.
Rep.: Nu putea fi evitată această perioadă?
I.O.: Dacă noi am fi urmărit un avantaj electoral, cu siguranţă nu ajungeam aici, însă noi am pus mai presus decât orice reformarea ţării şi depăşirea crizei, chiar cu riscul de a pune în pericol existenţa PDL. Poate că am exagerat un pic, poate că am încercat acest popor mult prea mult şi e cazul să-i mai şi dăm câte ceva acestui popor care s-a dovedit a fi absolut remarcabil prin modul în care a reacţionat.
Rep.: Sunteţi un om influent. Vi se impută că trageţi sfori, faceţi lobby pentru unii, alţii, mai ales acum, de când sunteţi secretar general…
I.O.: Fac lobby în interesul judeţului, este adevărat. Nu am negat niciodată că am intervenit şi în stânga şi în dreapta pentru rezolvarea problemelor pe care le au oamenii din judeţ şi locuitorii acestui judeţ. Dacă a fost nevoie ca un anumit primar să aibă susţinere într-o anumită direcţie, nu am avut niciun fel de reţinere să mă duc la primarul respectiv sau să fac un lobby în direcţia respectivă… dar reţineţi, un lobby pentru problemele cu care se confruntă locuitorii acestui judeţ.
Rep.: Legat de ex-ministrul Botiş…
I.O.: Ministrul Botiş a fost unul dintre cei mai buni miniştri pe care Guvernul Boc i-a avut şi nicio clipă nu regret că l-am propus. Am regretat că, în naivitatea lui, n-a fost suficient de ancorat în realitate. Eu am mare încredere în Nelu Botiş şi nu mi-am pierdut încrederea în el…sigur, e încă fără suficientă experienţă, nu întotdeauna are suficient tact, dar toate se învaţă. E de bună credinţă, cu bun simţ, cu frică de Dumnezeu şi lucrurile acestea îl vor ajuta. Plăteşte mai mult decât a greşit, consider eu, şi nimeni nu apreciază. Am crezut în Botiş că el va fi viitorul primar. Nu vreau să mă hazardez în a da un pronostic, vreau să văd cum evoluează lucrurile şi, în funcţie de aceasta, vom decide la nivel de partid, dar vă asigur că ar fi un excelent primar. Botiş este un gospodar foarte bun.
Rep.: Refuzul Curţii Constituţionale privind comasarea alegerilor v-a luat prin surprindere. Credeţi că se va reveni asupra deciziei?
I.O.: Eu am încredere în justiţia românească. Aşteptăm acum motivarea, iar dacă, totuşi, alegerile se vor ţine la termen, va trebui să ne mobilizăm la maximum pentru a ne desemna candidaţii. PDL va trebui să se mobilizeze cu maximă rapiditate şi seriozitate pentru a recupera timpul pierdut.
Rep.: Ce dorinţe are Ioan Oltean ca om politic pentru 2012?
I.O.: E greu de spus. Îmi doresc să le fie oamenilor mai bine…. aş fi vrut din suflet ca guvernarea PDL să se distingă faţă de celelalte ca fiind una bună şi în interesul cetăţeanului. Se pare că nu am prea reuşit aceste lucruri, aşteptăm să vedem ce se întâmplă în continuare. Mi-aş dori mai multă linişte, mai puţin stres, mai puţine strigături împotriva mea şi a familiei mele.
Rep.: Cum se menţine Ioan Oltean în formă?
I.O.: Nu am un secret anume. Sunt soi rău (n.r. râde)… aşa îmi zicea mama, Dumnezeu să o odinnească, că sunt soi rău de nu se pune pe mine. Mănânc, nu fac economie, consum fructe, legume, dar şi dulciuri. Sport nu fac, nu am timp să fac. Mai ascult muzica tinereţii mele, rock. Îmi plac The Beatles, ABBA, dar şi muzica clasică.
Rep.: Fiica d-voastră se apropie de facultate. O duceţi în capitală?
I.O.: Fiica mea este încă la liceu şi trebuie să-l termine aici. Este încă în clasa a X-a, are timp să aleagă, deocamdată ea trebuie să rămână aici. Sunt mai multe variante printre preferinţele ei, este copil. Nu are definită o opţiune, azi vrea una, mâine alta. Însă eu o încurajez să urmeze un drum care să fie în concordanţă cu disponibilităţile ei. Nu o încurajez spre politică, e destul cât am tras eu în viaţa politică românească.
Rep.: Cine ar fi în măsură să vă ia locul la şefia PDL BN?
I.O.: O întrebare foarte simplă, dar un răspuns foarte greu. Nu vreau să par de neînlocuit, mi-ar face plăcere mâine să fiu înlocuit, însă nu văd pe nimeni care să-mi ofere garanţia că organizaţia judeţeană va merge la standardele pe care eu le-am impus până acum. Dar sunt oameni pe care îi cresc, să spun aşa, precum Cristian Florian, Eugen Curteanu, Nelu Botiş, Gabi Montoiu şi mulţi tineri care vin din spate şi sper să fie oameni de bază ai partidului, de pildă Bogdan Rusu. Sunt preşedinte aşa cum am fost şi dascăl: sever. Mai folosesc indicatorul chiar şi în politică!
