Trei cuvinte pe care le-am auzit frecvent in ultimele zile, intr-un cuvant primavara. Anotimpul magic in care natura reinvie la viata, copacii inmuguresc si apar primele flori. Insa, dupa ce omatul s-a topit, vremea s-a incalzit, au inceput sa apara ploile.
Nimic deosebit pana aici. Si ploua, ploua, ploua pana ce raurile isi ies din matca, podurile si barajele se surpa si iata ca vine viitura. In fiecare an aceeasi poveste se repeta. Atentionarile de inundatii vizeaza in mare cam tot aceleasi judete si rauri. Atunci cum se face ca dezastrul ne ia pe nepregatite? Desi autoritatile intervin, podurile reparate cu un an in urma sunt iar avariate, oamenii raman cu casele crapate si cu alunecarile de teren. Parca e un lant vicios din care nu mai putem iesi. Poate ca in loc sa tot carpim podurile uzate ar trebui sa construim altele noi sau sa gasim alte rute ocolitoare de acces pentru ca atunci cand se intampla, pentru ca de intamplant tot se intampla, cel putin sa putem reduce pagubele. Astfel nu am mai vedea la televizor cum niste oameni se chinuie sa repare un pod care la prima viitura este iar daramat de ape, sau cum autoritatile dau din umeri in fata dezastrului..
