Joi, 22 iunie 2012, a intrat în vigoare legea “Big Brother”. Adică legea prin care furnizorii de telefonie mobilă, fixă, internet, au obligaţia să stocheze informaţii privind apelurile telefonice şi mesajele de tip SMS sau e-mail.
De acum încolo trebuie să fim atenţi ce vorbim la telefon. Nu, că până acuma nu ar fi trebuit să fim atenţi la acest lucru.
Parafrazând celebra formulă pe care o rostesc politiştii americani la arestarea unui suspect, “ai dreptul să nu vorbeşti nimic, tot ce spui poate fi folosit împotriva ta”.
Potrivit acestei controversate legi, furnizorii de telefonie şi internet au obligaţia ca timp de 48 de ore de la cererea organelor de urmărire penală să transmită datele solicitate. Dacă acest lucru nu este posibil în 48 de ore, datele trebuie transmise în cel mult cinci zile.
Legea „Big Brother”, pe numele său publicat în Monitorul Oficial, „Legea privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii”, a intrat din 22 iunie 2012 în vigoare. Legea îi obligă pe furnizorii de internet şi de telefonie fixă şi mobilă să stocheze timp de şase luni anumite date legate de convorbirile telefonice şi de schimburile de e-mail-uri.
Controversata lege a fost adoptată pe 22 mai de Camera Deputaţilor cu 197 de voturi pentru, 18 împotrivă şi 13 abţineri. Legea a fost promulgată de preşedintele României la începutul lunii iunie 2012.
Iniţial aceasta fusese respinsă de Senat, în decembrie 2011, însă Camera Deputaţilor este forul decizional. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial pe 18 iunie.
Principalele prevederi ale legii “Big Brother”care ne vor face să ne gândim foarte bine înainte de a vorbi la telefon sau a transmite un mesaj prin SMS, sau e-mail, se refera la faptul că, furnizorii de telefonie fixă, mobilă şi internet sunt obligaţi să stocheze timp de şase luni anumite date ale abonaţilor.
Aceste date vor fi comunicate autorităţilor, respectiv unui judecător, în situaţia că persoana în cauză este suspectă de comiterea unei infracţiuni.
Datele care se comunică se referă la numărul de telefon şi numele celui care dă un telefon, numărul şi numele destinatarului unui apel, numărul şi numele celui spre care a fost redirecţionat un apel, adresele acestora, data, ora iniţierii şi a încheierii comunicării.
Legea acţionează şi asupra sms-urilor, mesageria vocală, teleconferinţe, transferul de date, redirecţionarea şi transferul apelului, serviciile multimedia.
În situaţia internetului, furnizorii de asemenea servicii sunt obligaţi să stocheze date care se referă la data şi ora conectării şi a deconectării de la internet, adresa de IP, data şi ora conectării şi a deconectării de la serviciul de poştă electronică sau de telefonie prin internet, numele şi adresa abonaţilor.
De asemenea furnizorii mai sunt obligaţi să stocheze şi date necesare pentru identificarea echipamentului de comunicaţie al utilizatorului, precum şi pentru localizarea geografică a acestui echipament.
Organele de cercetare penală, respectiv procurorii au acces la aceste date, aşa după cum am aratat mai sus, doar în baza unui mandat judecătoresc.
Atenţie, legea specifică expres că nu poate fi interceptat sau stocat conţinutul unei convorbiri telefonice, al unui sms sau al unui e-mail. Acest lucru este valabil şi pentru internet, nu pot fi stocate informaţiile consultate în timpul utilizării internetului.
După cum am menţionat, datele stocate se trimit autorităţilor de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale sau organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată, în maximum 48 de ore, iar dacă acest lucru nu este posibil, în cel mult cinci zile.
Legea mai are o prevedere extrem de importantă, la sfârşitul celor şase luni, toate datele stocate, cu excepţia datelor puse la dispoziţia autorităţilor competente, trebuie să fie distruse ireversibil.
Furnizorii au obligaţia de a asigura, pe cheltuială proprie, crearea şi administrarea unor baze de date în format electronic, în vederea stocării datelor. Cheltuielile legate de crearea şi administrarea bazelor de date sunt deductibile fiscal.
Legea transpune în legislaţia naţională, “Directiva europeană 2006/24/CE”.
Această directivă prevede obligaţia furnizorilor de telefonie şi internet de a asigura crearea unor baze de date în vederea păstrării anumitor informaţii, pe o perioadă de timp cuprinsă între 6 şi 24 de luni.
Foto: buzznews.ro
