Cresterea animalelor a fost una din principalele indeletniciri ale poporului roman. Pastorirea mioarelor a devenit o meserie de sine statatoare de-a lungul anilor.
In zilele noastre turma este o forma de organizare des raspandita atat in randul animalelor cat si al oamenilor. Spre deosebire de animale unde exista un cioban la o turma, noi ne-am obisnuit sa ne alegem mai multi pastori in functie de domeniul de activitate. Si cum mai multe minti luminate conduc mai bine decat una singura, ne-am adaptat curentului si ne-am aliniat cu restul lumii. Ca o turma sa functioneze si sa prospere a fost nevoie de instituirea anumitor standarde, etaloane, asa ca sa avem ce schimba de la un regim la altul. Cum sa gasim ceva de imbunatatit daca facem totul perfect de la inceput? La urma urmei putina imperfectiune nu strica atat timp cat reusim sa ne adaptam in functie de curentul care ne pastoreste turma.
La animale imperfectiunea s-ar putea traduce prin aparitia unor oi negre care nu se incadreaza perfect in peisajul mioritic, pe cand la noi acest apelativ ne-ar putea ajuta sa distingem intre cei care se incadreaza in standarde si le respecta si cei care nu sunt interesati sa le respecte. Pentru cei din urma s-au reglementat sanctiuni, mustrari cu rolul de a inlatura comportamentul deviant si de a-i aduce pe calea cea dreapta.
Timpul trece si noi stam si suspinam, vazand in ograda vecina turme mai bine organizata ca noi. Daca ei pot, noi de ce nu putem? Sa fie pastorii de vina sau standardul nu e standard?
