Era cât pe ce să se facă dascăl, dar a devenit meteorolog şi activează în acest domeniu de peste 35 de ani. Din 1976 lucrează la Staţia Meteo Bistriţa, iar din 1983 este şeful acestei structuri. A avut o pauză de 4 ani, timp în care a fost viceprimar al oraşului. Aurel Marcu este unul dintre cei mai longevivi şefi din sectorul public bistriţean. Este omul care ştie cum va fi vremea în Bistriţa-Năsăud, este cel care ţine la curent autorităţile judeţene cu privire la ”mişcările” climatologice, în fiecare anotimp.
Reporter: Cum aţi ajuns să activaţi în meteorologie?
Aurel Marcu: Nici nu visam la aşa ceva. Pentru că am copilărit în Ilva Mică, cunoscut nod feroviar, visam să devin mecanic de locomotivă. Părinţii mă voiau neapărat în învăţământ, dar niciuna dintre variante n-a fost să fie. 8 ani de zile, cât am bătătorit maidanele din Ilva Mică împreună cu Ioji, adică cu Iosif Redl, eram cu gândul la tren, apoi am făcut Liceul Teoretic la Sângeorz-Băi şi visele s-au mai schimbat. Îmi plăcea extrem de mult geografia şi am zis că mă fac profesor pe această linie, îmi şi plăcea şi le şi satisfăceam dorinţa părinţilor. La facultate, la UBB Cluj, mi-am cunoscut soţia, am fost prieteni până la absolvire, apoi ne-am căsătorit. Ea a rămas în învăţământ, dar eu, prin schimbarea repartiţiei, de la Ministerul Educaţiei, la Ministerul Mediului, de atunci am ajuns meteorolog la Staţia Meteo din Bistriţa. Prin 1976 se întâmpla acest lucru…. şi, iată-mă şi acum.
Rep.: Ce ştiaţi de staţie la acea vreme? Faceţi-ne un scurt istoric
A.M.: Mai nimic, nu era funcţională decât de câţiva ani, dar a avut un progres spectaculos, în ceea ce priveşte tehnica şi aparatura. Staţia Meteo are o poveste interesantă. Primele observaţii meteorologice, în Bistriţa, au fost făcute, în 1880, de către un profesor pasionat de la Şcoala de Agricultură, actualmente Liceul Agricol. Acele observaţii se făceau cu multe lipsuri, era doar voluntariat, era din plăcere. În acea vreme, datele meteo erau comunicate de la Budapesta, iar pentru că au existat anumite neînţelegeri, s-a încheiat rapid cu activitatea de observator meteo, voluntar. În 1921, s-au reluat observaţiile, nu se ştie de către cine, doar că tot la Şcoala de Agricultură, în livezi, în vii. Staţie Meteo a fost această şcoală, aici funcţionând până în 1923. Se făceau doar observaţii cu caracter sinoptic. 14 ani mai târziu, observaţiile se făceau din Piaţa Decebal (hala), până în august 1940, când activitatea era coordonată de maghiari. În 1945, staţia şi-a schimbat amplasamentul pe strada Andrei Şaguna, Toamnei de acum, iar din ianuarie 1961, staţia e pe Calea Moldovei.
Rep.: Câte persoane efectuau observaţii meteo în judeţ?
A.M.: La acea vreme, se făceau observaţii sinoptice, climatologice şi agrometeorologice coordonate de 21 de posturi pluviometrice, amplasate în localităţil strategice. Eram 6 persoane la staţie şi alte 21 pe contract de colaborare, plătite din fondul nescriptic. Vara, ei măsurau cantităţile de apă căzută în judeţ, de două ori pe zi. Iarna se măsura stratul de zăpadă. Cele 21 de persoane de care vă ziceam, erau pensionari, chiar şi simpli ţărani. Ei făceau făceau observaţii tot mereu, din 1965, când a început înfiinţarea acestor posturi pluviometrice. Aveau registre speciale unde treceau toate fenomenele petrecute în raza lor de acţiune, vijelii, ploi, vânt, grindină sau ninsoare.
Rep.: Acum, mai există observatori în afara oraşului?
A.M.: Da, dar foarte puţini, Din cei 21 mai sunt 2, la Spermezeu şi Chiochiş, celelalte posturi s-au închis, normal, din cauza neajunsurilor financiare. Suntem doar 5 oameni, aici la staţie, şi cei doi colaboratori.
Rep.: În fapt, ce se întâmpă la Staţia Meteo Bistriţa, zi de zi?
A.M.: Se fac observaţii vizuale şi cu ajutorul aparaturii electronice aujtomate sau clasice. Vreau să menţionez că am stat foarte bine, ca judeţ, la capitolul activitatea meteologică, am avut până şi laborator de radio-acrtivitate. A fost înfiinţat în 1989, în toamnă, aparţinea Staţiei Meteo Bistriţa. 3 oameni măsurau nivelul radiaţiei naturale zilnic. După Revoluţie, aparatul a fost dat în administrarea Agenţiei de Mediu, apoi s-a desfiinţat, câteva judeţe din România mai au aşa ceva. Legat de activitatea de acum a staţiei, putem face măsurători cu aparatură clasică – termometre normale, higrometre, dar şi cu aparate înregistratoare – barograf, termograf, igrograf, heliograf. Aceste aparate se folosesc, în caz de urgenţă, dacă se defectează staţia automată, până acum n-a fost cazul. În momentul de faţă, staţia automată măsoară viteza şi direcţia vântului la înălţimea de 10 m deasupra solului, temperatura, presiunea şi umezeala aerului la 2 m înălţime, precipitaţiile în anotimpul cald, iarna, stratul de zăpadă şi se apreciază vizibilitatea, în plan orizontal de la 0 la 20 de km. Putem măsura şi înălţimea norilor.
Rep.: Cum se măsoară înălţimea norilor?
A.M.: Înălţimea norilor, care sunt de mai multe feluri, se calculează în funcţie de reperele de relief. Adică, în funcţie de colinele din jurul Bistriţei şi altitudinea platformei aşezată la 366 de metri. Facem calculul până la 2500 de m. Putem şti şi genul norilor, cum sunt aşezaţi, dacă aduc ploi, vijelii, grindină.
Rep.: Care sunt problemele în activitatea meteorologică bistriţeană?
A.M.: Probleme sunt doar din cauza reducerii activităţilor. Activitatea de pluviometrie s-a redus la două posturi, cum v-am mai spus, activitatea de agrometeorologie s-a redus şi ea la jumătate. În rest nu sunt deficite, ne descurcăm. Avem dotări bune, am avut şi senzori de măsurat temperatura solului până la o adâncime de 100 de metri, însă pe timp geros aceşti senzori nu rezistă şi am recurs la termometre clasice…. obervaţii se fac non-stop, zi şi noapte, avem aparate performante, senzorii sunt verificaţi la fiecare 2 ani. Colaborăm cu ISU dacă sunt probleme de avertizări, de grindină, vijelii, ploi torenţiale. Şi cu Sistemul de Gospodărire a Apelor comunicăm, cu Prefectura judeţului, iar vara când sunt probleme cu indicele de temperatura-umezeală colaborăm cu Inspecţia Muncii şi cu firmele şi instituţiile publice care sunt interesate de protecţia angajaţilor. Acest ITU a fost atins, săptămâna aceasta, la început, când au fost peste 34 de grade Celsius.
Rep.: Sunteţi şef aici de aproape 30 de ani. Nu v-a tentat să rămâneţi în administraţie?
A.M.: Mi-a plăcut dintotdeauna geografia, mă pasiona natura, protecţia mediului, tot ce e în jur, forme de relief. Am venit ca meteorolog la staţie, iar 6 ani mai târziu am dat examen, la Centrul Meteorologic Regional Transilvania de Nord şi, da, sunt şef la Staţia Meteo Bistriţa, din 1983. Am avut o pauză de 4 ani, o întrerupere, cât am fost viceprimar. M-am suspendat la staţie şi am fost viceprimar al Bistriţei, în perioada 1996-2000, pe vremea lui Popescu, apoi consilier municipal pe vremea lui Toniuc. Vorbeam că am fost un militant al protecţiei mediului, şi am crezut că cel mai bine te poţi exprima şi manifesta prin politică. M-am înscris în Mişcarea Ecologistă din România, MER, dar în 1995, am înfiinţat, cu câţiva colegi PAVE, Partidul Alternativa Verde – Ecologiştii a cărui reprezentant am fost pe funcţia de viceprimar. N-a fost uşor în mandat, dar ştiţi cum e… de obicei te adaptezi la sfârşit de mandat, ar trebui să ai două ca să faci ceva. E greu când vezi ce diferenţă e între ceea ce vrea cetăţeanul şi ceea ce municipalitatea poate oferi. Mi-a plăcut, am fost şi consilier, din partea PSD, dar trebuie lăsaţi tineri cu capacitate fizică, morală şi entuziasm. Dacă noi nu coborâm, tinerii nu pot urca. Noi, cei din urmă, îi mai dirijăm, dacă vor şi se lasă.
Rep.: Apropo, când vine ploaia?
A.M.: Vine, vine ploaia! Duminică, va fi cel mai rece în această perioadă. De mâine, va ploua, dar neînsemnat cantitativ. Ploile fi ceva mai însemnate, la munte, dar izolat. Va fi vorba de 10-15 l/mp, şi nu 30-40 l/mp cât ar fi nevoie pentru a se reaşeza deficitul de apă al solului. Este un deficit extrem de ridicat.
