La un moment dat, în timpul regimului comunist, s-au făcut cofrajele din lemn de esenţă moale (noile idei) ale unei altfel de echipe, care se numea şi se numeşte „Gloria”. Dar, în acest cofraj în care s-a uitat să se facă armăturile de oţel-beton, în loc să se toarne beton de cea mai bună calitate, au turnat nisip şi pământ moale.
S-a ajuns cu echipa în „B” unde, de prea multe ori, conducătorii au fost „dirijorii” promovării pentru alte echipe în „A”, atât din seria a III-a, cât şi din seria I (în folclorul fotbalistic local circulau vorbele că o tribună a făcut-o F.C. Baia-Mare, iar o alta parte a tribunei a fost făcută de Corvinul Hunedoara).
Mai venim cu exemplu: cei mai în vârstă nu pot să nu-şi aducă aminte de acel meci de pomină de la Cavnic (atunci meciurile se transmiteau de Radio Cluj) când „Gloria” conducea până prin minutul 70 şi ceva cu 2-0, transmisia meciului s-a întrerupt, dându-se legătura numai la terminare. Şi cât credeţi că a fost scorul? A fost 3-2 pentru Minerul Cavnic.
Au trecut anii, s-a promovat în „A” că, vorba aia, a fost „musai din plăcere”, fiindcă funcţionau regulile „Cooperativei” de care s-a scris de-atâtea ori în presa românească.
Am intrat în UE şi, de la sine-înţeles, trebuiau respectate regulile şi în fotbal ca în celellalte ţări europene. Au început să fie probleme cu licenţierea, ca dovadă echipa a fost retrogadată datorită nerespectării acestor reguli. „Conducătorul iubit” (mulţi încearcă să-i facă un cult al personalităţii, ceea ce nu e cazul) al fotbalului bistriţean a fost implicat şi în probleme cu transferul unor jucători, fiind condamnat de o instanţă românească datorită încălcării legii. Apoi, ce să mai zicem de comportamentul antrenorului (nu-i pomenesc numele pentru că nu merită), la terminarea ultimului meci, care „a plesnit” un jurnalist. Toate acestea sunt roadele acelei temelii nesănătoase cu care a pornit la drum aceasta echipă într-un anumit moment al istoriei sale.
Se ştie bine că înainte de 1989, Partidul era „în totul şi în toate”, „avea balta peşte”. Acuma balta a prins a seca, cofrajul din lemn a prins a putrezi şi fundaţia din nisip şi lut a prins a curge. Mai bine-zis, temelia a început să se năruie. Nu se mai pot pompa bani publici fără limite în această echipă, trebuie regândită din temelii.
Soluţia pentru „Gloria”, a cărei căruţe a luat-o într-o parte (ca şi întreg fotbalul românesc), este aceea ca de acest fenomen să se ocupe adevăraţii „lorzi” şi nu nişte veleitari, şmecheri, purtători de valize sau puşcăriabili (a se vedea dosarul „transferurilor” , precum şi „valiza”).
