Europa, în căutarea lui Leonidas

Europa este rănită în profunzimea ei istorică.


Grecia – care a dat Europei identitatea culturală, filozofică şi politică este la mare necaz. A mai trecut ea prin foc, dar acuma natura focului este alta. Ea a dat strălucire şi rafinament Imperiului Roman şi prin acesta întregului continent. Prin limba greacă s-au răspândit evangheliile şi implicit o nouă filozofie de viaţă. Cine nu ştie de Eschil, Sofocle şi Euripide? Cine nu-i citează pe Platon s-au pe Aristotel?. Care general nu-l are ca model pe Alexandru Macedon?


Cine nu ştie de Jocurile Olimpice? Care european nu ştie despre Pitagora, Thales din Milet?


Care disciplină ştiinţifică nu-şi are originile în Grecia antică? Cine nu a visat să vadă vestigiile Greciei antice?


Grecia a împărţit lumina tuturor şi acuma este în întuneric. În aceste împrejurări ne identificăm ca europeni fără să ne amintim că fără a avea la bază cultura greacă nu te poţi numi european. Această cultură a permis răspândirea creştinismului fără de care iar nu te poţi numi European.


Cultura politică şi democraţia s-au născut în Grecia. Suntem datori grecilor cu prea multe. Dacă Romanii nu cunoşteau Grecia şi nu ar fi asimilat civilizaţia pompeiana, azi, noi eram cu mult în urmă. După 2500 de ani de la Platon noi nu i-am înţeles pe greci că sunt în firea lor un popor democratic aşa cum noi suntem creştini. Când Premierul grec a cerut referendum, Europa civilizată de greci a sărit ca arsă calificând gestul cu epitete neinspirate. Au procedat ca şi regele persan Xerxes care în timpul bătăliei cu grecii a pus soldaţii săi să biciuiască apele Hellespontului pentru ca nu i se supuneau. Nu înţelegea Europa democrată că grecii nu pot fi altfel decât democraţi.


Eu am văzut în Papandreu pe Leonidas în faţa celor 300 de hopliţi înaintea sacrificiului de la TERMOPILE. Papandreu a rămas în linia de comportament a vechilor eroi ai Greciei. Gestul lui Papandreu are profunzime istorică.


Nu ştiu cum se va sfârşi acest episod nefericit din istoria economică a Greciei, dar premierul Papandreu şi societatea civilă greacă au avut un comportament istoric. Înainte de a condamna Grecia, orice european trebuie să-şi aducă aminte că suntem ceea ce suntem datorită vitejiei şi înţelepciunii grecilor care la Termopile şi Salamina au învins perşii şi au instituit ascensiunea Europei asupra Asiei.


Azi aceeaşi competiţie se desfasoară sub alte aspecte, iar europenii sunt datori să salveze Europa intrând în această competiţie alături de greci .


Roma este şi ea la necaz. Capitala Imperiului Roman işi pierde strălucirea istorică intrând în penumbră cu sora ei Atena.


Europenii datorează Romei multe lucruri dar dintre toate unul ne defineşte ca europeni, ne dă genul proxim. Dreptul roman stă la baza sistemului juridic european. Conştiinţa juridică a europenilor are la bază principiile de drept roman. Cetatea Romei a trecut prin multe necazuri dar în alte vremuri şi necazurile au avut o altă natură.


Să sperăm că Roma va avea întâlnire cu clipa astrală a istoriei recente şi se va redresa. Cetatea eternă va avea cu siguranţă un comportament istoric.


Roma este Capitala Renaşterii şi va renaşte.


Berlinul este rănit în mândria sa. Ţara eficienţei, rigorii şi preciziei nu-şi mai poate coordona comportamentul economic. Motorul economic al Europei şi-a pierdut suflul.


Europa pluteşte pe o mare agitata, motoarele germane se pot opri, Consiliul European, Comisia şi Parlamentul în rol de comandant de navă au pierdut direcţia şi sunt în ceaţă.


La începutul secolului trecut au venit americanii şi au descurcat iţele încâlcite din Europa. În al Doilea Război au făcut la fel, iar în anii 90 au pus capăt atrocităţilor din Iugoslavia.


De data asta situaţia geopolitică este schimbată. Wall Street este în criză, iar Hilary Clinton a anunţat că ” centrul de greutate al Lumii s-a mutat în Asia-Pacific”. Ţările BRIC sunt atente la jocul geopolitic şi îşi joacă cartea cu prudenţă.


Noi ne-am făcut un idol din atlantism şi nu am avut senzorii strategici care să sesizeze că în faptul unei nopţi zeiţa s-a mutat în Asia-Pacific, lăsându-ne cu ochii lipiţi de soclul gol.


În Rusia, Putin este atent la tot ce mişcă. Câtă vreme la intrarea în Kremlin sunt mine antiprost, pe culoare nu găseşti oameni de talia Ebei, Becali, Igaş,Tămăceanu etc. Spion prost nu este pe lumea asta şi mai ales nu se înconjoară de proşti.


Europa este din nou la mâna Rusiei. Rusia nu va lăsa Germania la necaz. Ruşii şi nemţii când nu se omoară, se ajută.


Unde ne găsim noi românii în acest context? În ce direcţie mergem? Cu ce viteză mergem? Oare suntem departe de Dumnezeu? Eu cred că lumea se va aşeza în curând pe noi baze. Se simte mirosul de praf de puşcă. Pacea este visul intelepţilor, iar războiul este istoria lumii.


Oare se va găsi în Europa un Leonidas ?


Se pare că da şi numele lui este Angela Merkel.





Col. (Rez.)Ioan Gaftone