Pentru acest început de mileniu e nevoie de oameni „incandescenţi”…
În camera de sus a societăţii româneşti se simte agonia. Şi totuşi, freamătul aleşilor neamului se sfârşeşte în săli de banchete unde se ghiftuiesc la mese, sub motivul că se organizează.
În campaniile electorale s-a început cu o trezire la viaţă; după alegeri, cu o adormire în proceduri. S-a începutcu o acţiune virilă; se sfârşeşte cu o stare sterilă.
Mulţi dintre parlamentarii interbelici au fost oameni energici, adevăraţi oameni de stat, nu cu grade; azi au grade, dar n-au energie. Nevoia imperioasă a vremurilor care le trăim este a oamenilor cu inimile înflăcărate pentru binele tuturor.
Bărbaţii neamului (era să uit şi femeile, puţine, dar care au ceva de spus) trebuie să fie stâlpi de foc, oameni călăuziţi de Cel de Sus, care să-i conducă pe cei dezorientaţi în viaţă. E nevoie de cavaleri viteji care să stea de veghe la binele naţiunii, să mişte pe cei timizi şi să-i provoace pe cei aflaţi în întuneric să iasă la lumină.
În ceasul acesta din urmă, de „nani-nani-puişor” a unor politicieni e o tragedie. Biroul demnitarului a devenit un laborator pentru disecţia doctrinelor. Pentru trezirea conştiinţelor e nevoie de altceva. Adevărul trebuie spus cu o forţă pătrunzătoare, iar confortul şi comoditatea trebuiesc schimbate.
E nevoie disperată, azi, de oameni cu credinţă în Dumnezeu. Generaţia degenerată de azi are nevoie, mai mult ca oricând, de credincioşi cu sufletele ancorate şi activate pentru binele tuturor. Nelegiuirea anilor din urmă poate stinge uşor făclia binelui aşa cum o trestie uscată se frânge în furtună.
Nefiind în stare să deosebim binele de rău, mulţi oameni politici, şi nu numai, trâmbiţează, care mai de care, ce trebuie făcut în lumea de astăzi. Dar, ceea ce cred ei că e bun e doar un semn al mediocrităţii.
Ni se spune, adesea, că în vremurile acestea oamenii au nevoie de sfaturi, de acţiune, cu care suntem de acord. În acelaşi timp, nimeni să nu se înşele: a tăcea şi a fi nepăsător când casa (ţara) e cuprinsă de flăcările nelegiuirii e o crimă.
În faţa demnitarilor de azi, care-şi bat joc de poporul său, avem dreptul să stăm pasivi? Dacă am da înapoi, ne-am arăta ca nişte paiaţe.
Riscul e mare. Şi mare e preţul. Dar mare va fi şi premiul.
