De la administrarea naţională la dictatura eficientizării impuse de distribuitorii de energie din România
Doamnelor şi domnilor,
Am să vorbesc astăzi despre atitudinea autisto-dictatorială pe care furnizorii de energie au instaurat-o în România ultimilor 15 ani, de când au început privatizările acestor operatori naţionali.
Îşi aduce aminte toată lumea de perioada de teroare a facturilor primite de la Romtelecom odată cu vânzarea acestuia către un operator grec. Au fost ani la rând în care românii nu înregistrau un stres mai mare decât înştiinţările succesive despre scumpirea serviciilor telefonice, unilaterale din poziţia de monopol, pe care noi toţi, din cauza puţinătăţii veniturilor, abia reuşeam să le acoperim. Acele vremuri au trecut însă, din fericire datorită multiplicării ofertelor şi automat, a reducerii facturilor.
Spre deosebire însă de situaţia din domeniul comunicaţiilor, cea din domeniul furnizării de energie a rămas neschimbată şi tinde să se transforme din autocraţie în dictatură. La îndemnul UE de a liberaliza şi dezetatiza piaţa, succesivele guverne ale ţării au plasat, pentru că nu pot numi vânzare ceea ce au făcut, în mâna unor operatori străini, poziţiile monopoliste de furnizori de energie (gaz, electricitate şi petrol). Astfel, am ajuns astăzi, noi politicienii, în urma deciziilor superficiale luate în timp, să administrăm sau guvernăm o populaţie nedreptăţită, pentru care, lucru şi mai rău, nici nu mai putem face mare lucru din acest punct de vedere. Aceasta fie datorită ”profesionalismului” celor care au negociat înstrăinarea activelor, fie datorită presiunii termenelor pe care le-am avut de respectat, aşa încât am închis dosare de prea multe ori fără să ne mai gândim la ceea ce urmează să li se întâmple propriilor cetăţeni.
Primesc astăzi scrisori, stimaţi colegi politicieni, din toată ţara, scrisori ce semnalează fie abuzuri, fie autismul acestor agenţi economici, toate la un loc creând o atmosferă generală ce lezează traiul cetăţenilor ţării. Am să mă refer astăzi la numai trei exemple ce privesc E-on Gaz, ca specie comună, companie distribuitoare de gaz în Centrul Transilvaniei, exemple ce dovedesc cu vârf şi îndesat principiile după care sunt ghidate aceste companii.
- Eficientizare maximă, în defavoarea consumatorilor: odată cu privatizarea companiei de gaz, au urmat un şir nesfârşit de disponibilizări, până la minimul posibil, aşa încât sistemul citirilor de contoare a devenit o sursă de aşa-zise regularizări aberante, dubioase şi nedrepte, deoarece compania nu mai are angajaţi. Două efecte au reieşit de aici: mai mulţi şomeri în România şi milioane de consumatori nemulţumiţi, lăsaţi la mâna operatorului.
- Investiţii cu valoare socială ”zero”în contrar mileniului trei: sunt astăzi sute, dacă nu mii de localităţi în ţară, neracordate sau racordate parţial, de care E-on Gaz nu vrea să ştie, deoarece presupun efort financiar şi asta ar reduce profiturile, aşa cum sunt ele configurate de conducerea firmei. Numai în colegiul meu, am nenumărate situaţii de acest fel, ceea ce ne plasează din punct de vedere al infrastructurii undeva cam cu aproape 100 de ani în urmă.
- Categorisirea investiţiilor locale drept ”neprofitabile” din perspectiva companiei, astfel încât să se sustragă de la coangajarea în realizarea acestora: exemplul aici este ”Parcul Industrial Bistriţa” a cărui S.F. arată clar o anumită capacitate de consum. E-on Gaz nu o ia în seamă, o declară neprofitabilă şi are pretenţia ca până la poarta parcului industrial, investiţia să fie realizată tot de Primăria Bistriţa ca după aceea, desigur, să o administreze E-on Gaz în baza unui contract de comodat.
Suntem aşadar într-o situaţie gravă! Nemaivorbind de prea puţinul respect acordat propriilor clienţi, doar vorbim de un monopol, în acest caz este vorba de piedici puse dezvoltării economice a ţării, pentru că un astfel de comportament aceasta demonstrează. Iar asta trebuie să atragă atenţia noastră a tuturor, pentru a remedia într-un fel sau altul situaţia. Mă gândesc astăzi la acel ANRDE care trebuie fie dinamizat, fie consolidat, dacă nu cumva amândouă deodată.
Conştienţi fiind de preempţiunea principiilor economice sub imperiul cărora aceşti jucători economici funcţionează, îndrăznim astăzi, în propria ţară, să întrebăm totuşi: unde este vorba în tot acest comportament, pe care eu îl numesc de eficientizare extremă, despre responsabilitatea corporatistă, de latura socială a activităţilor economice, şi, mai ales, de co-implicarea în dezvoltarea mediului economic în care firma funcţionează?
Data Senator PNL de Bistriţa – Năsăud
11 iunie 2013 Dobra Dorin Mircea
