Home Editorial Societăţi secrete. Opus Dei III

Societăţi secrete. Opus Dei III

by B24
315 views

Cei mai mari inamici ai Opus Dei, ciudat, sunt iezuiţii, un ordin religios creştin al Bisericii catolice aflat în serviciul direct al Papei.


Iezuiţii au contestat canonizarea lui Escriva, pierzând ulterior controlul asupra Vaticanului în favoarea Opus Dei în aşa masură încât se spune că Benedict ar fi primul papă al misterioasei organizaţii.


Interesant este şi modul în care se apără Opus Dei de anumite acuzaţii privind practicarea unor ritualuri bizare, cum ar fi crucificarea şi autoflagelarea. Ei susţin că toate aceste zvonuri nu sunt decât calomnii lansate de iezuiţii şi că înafară de rugaciuni şi slujbe religioase admit doar forme uşoare de penitenţă corporală.


Opus Dei a început să se dezvolte puternic în perioada regimului lui Franco din Spania, iar din anul 1945, a început să aibă filiale şi în alte ţări. În 1939, părintele Opus Dei, Escriva a publicat lucrarea “Calea”, o culegere de 999 de maxime şi precepte care vizau spiritualitatea din punctul său de vedere.


Un an mai târziu, Opus Dei avea să se confrunte cu primele critici ale unui adversar ideologic deosebit de puternic şi influent, prelatul iezuit superior Wlodimir Ledochowski, care a trimis Vaticanului o notă în care califica Opus Dei drept o „organizaţie foarte periculoasă pentru Biserica Catolică din Spania”, deoarece ar avea un „caracter secret” şi ar fi „o forma de creştinism masonic”.


Escriva nu a fost afectat de aceste dezvăluiri, în 1946 deschide prima filială Opus Dei la Roma. În 1950, Papa Pius al XII-lea îşi dă acordul oficial pentru existenţa organizaţiei, mai mult, permite persoanelor căsătorite să facă parte din Opus Dei, un succes nesperat pentru Escriva, dar un lucru de neacceptat de iezuiţi.


În 1962, Conciliul II al Vaticanului aprobă şi împărtăşeşte viziunea lui Escriva asupra activismului şi implicarii sociale a laicilor. În 1975, în plin avânt al Opus Dei, Escriva moare, iar la conducerea organizaţiei ajunge Alvaro del Portillo, un apropiat al lui Escriva. Momentul de glorie al Opus Dei vine şapte ani mai tarziu, în 1982, când Papa Ioan Paul al II-lea acordă organizaţiei mult-râvnitul statut de prelatură personală.


În anul 2002, la doar 26 ani de la moartea lui Escriva, Papa Ioan Paul al II-lea îl canonizează. În timpul cuvântării, papa se referea la Escriva ca la „un sfânt al vieţii de zi cu zi”.


Din punct de vedere ideologic, Opus Dei este o organizaţie pur catolică, împărtăşind toate doctrinele acestei biserici, dar se axează pe vieţile credincioşilor catolici care nu sunt călugări sau preoţi. Doctrina sa vizează „chemarea universală la sfinţenie” şi “îmbinarea vieţii spirituale cu cea profesională, socială şi de familie”.


Conform doctrinei proprii, membrii Opus Dei duc vieţi obişnuite, respectă valorile tradiţionale familiale în concepţie catolică şi se străduiesc „să atingă sfinţenia unei vieţi obişnuite”.


La nivelul anului 2010, Opus Dei numara circa 90.260 membri oficiali. Dintre aceştia, doar 2015 erau preoţi, restul fiind laici. Se presupune că aproximativ 60% dintre membrii Opus Dei sunt activi în Europa, iar 35% trăiesc în America de Sud. Conform ierarhiei proprii, există mai multe categorii de membri. În cadrul laicilor pe primul loc sunt Supranumerarii, care alcătuiesc circa 70% din totalul membrilor, urmează Numerarii, care au jurat să fie celibatari şi să trăiască în saracie şi ascultare, şi Supleanţii, membrii care au făcut jurământ de celibat apostolic.


Din rândul supleanţilor sunt selectaţi candidaţii pentru preoţie, formând clerul tipic al Opus Dei. Alte categorii sunt reprezentate de preoţii propriu-zişi care fac parte din Societatea Sacerdotală a Sfintei Cruci şi de colaboratori sau simpatizanţi care nu sunt membri Opus Dei şi pot avea altă religie decât cea catolică.


Premeditat sau nu, opinia publică tinde să asocieze organizaţia cu imaginea care rezultă din romanul „Codul lui Da Vinci”, carte în care Dan Brown prezintă Opus Dei drept o organizaţie ermetică şi exclusivistă, mai puternică decât Masoneria şi dedicată marilor comploturi. Un ordin ai cărui membri nu se dau în lături de la nimic pentru protejarea Bisericii Romano-Catolice.




Foto: smashinglists.com

 

 

 

You may also like