Printre obiectivele “vizibile” ale Opus Dei se numară desăvârşirea profesională a credincioşilor. Doctrina acestora prevede că munca nu duce doar la progresul social, ci ar fi chiar „o cale spre sfinţenie”, cu atât mai mult cu cât Escriva declara sus şi tare credincioşilor catolici:
„Sfinţiţi-vă propria muncă. Sfinţiţi-vă pe voi inşivă. Sfinţiţi-i şi pe alţii prin munca voastră”.
Surprinzător cum seamănă aceste percepte cu referirile la muncă din Capitalul lui Marx, sau cu îndemnurile lui N.Ceauşescu privind aceiaşi activitate umană.
Referitor la membrii Opus Dei, căsătoriţi sau nu, aceştia sunt obligaţi să urmeze un aşa numit „Plan de viaţă”, sau o „Normă de pietate”, undeva de înţeles, acestea fiind norme şi obligaţii tradiţional-catolice.
Capul Opus Dei are titulatura de Prelatul şi este susţinut în activitatea sa de către două consilii, un Consiliu General, alcătuit exclusiv din bărbaţi, şi altul compus din femei. Prelatul îşi păstrează titlul şi poziţia pe durata întregii sale vieţi. La moartea sa, este convocat Congresul General în care este ales noul Prelat, care trebuie ulterior să fie recunoscut de către şeful Bisericii Catolice, Papa .
Dincolo de exagerările lui Dan Brown, în romanul “Codul lui Da Vinci”, Opus Dei este, mai mult o “armată” romano-catolică, care nu poarta uniforme sau arme, ci haine civile. Iar „luptătorii” ei au cele mai variate profesii, de la simpli vânzători, politicieni, bancheri sau cadre universitare, lucrând toţi pentru „Opera Domnului”.
Una din calităţile de bază ale membrilor Opus Dei, conform lui Josemaria Escriva de Balaguer, este discreţia.
Constituţia organizaţiei, care datează din anul 1950, inclusiv ultimul statut votat in 1982, prevede că:
„Pe baza smereniei colective, Opus Dei nu vrea să lanseze cărţi sau scrieri. Membrii noştri ar trebui să păstreze o tăcere prudentă şi plină de respect în ceea ce priveşte numele şi identitatea celoralţi membri. Nimeni nu ar trebui să-şi dezvăluie apartenenţa la Opus Dei fără permisiunea clară a superiorilor locali”.
Se pare ca în cadrul Opus Dei doar cererea de primire, care se face întotdeauna după o perioadă de cinci ani de noviciat, se înaintează sub formă scrisă. Celelalte angajamente se fac oral, dupa un text intern scris în latină, care circulă doar în cadrul organizaţiei.
Caracterul autodeclarat discret al Opus Dei, precum şi omniprezenţa organizaţiei în societate, a dus în timp la acuzaţii de ocultism, „secretism”, de serviciu secret şi la crearea imaginii Opus Dei ca fiind o organizaţie care se ocupă mai mult de afaceri şi de culegerea de informaţii din toată lumea pentru atingerea unor scopuri misterioase decât de cele ale spiritului.
Foto: naderlibrary.com
