Biruinţa nu se câştigă la “amvoanele politicii” aruncând gloanţe savante şi ghiulele intelectuale, ci se câştigă în fiecare colţişor de ţară. Lupta e piedută sau câştigată înainte de a ajunge în sferele înalte ale politicii.
Realitatea urâtă e că în scaunele tapiţate focul credinţei în slujirea ţării s-a stins sau abia mai arde. Orele petrecute în şedinţe sunt moarte sau pe moarte.
Cine îşi mai întreabă, azi, cât timp au dedicat “domnii” deservirii celor mulţi? Vedem că unii îşi petrec foarte puţine ore sau deloc, iar fiecare zi nu valorează nici cât un ban, cu diplome sau fără diplome.
Lumea stă azi la marginea trotuarelor şi priveşte neputincioasă cum pe mijlocul drumului geniile nefaste ale ateismului nelegiuit sfidează buna rânduială.
Împotriva acestor rele, ce ne oferă instituţiile abilitate ale statului? Şi în acestea şi în o mare parte a presei se pare că somnolenţa a capturat, în ultima vreme, activitatea tuturor.
Cândva, politicienii semănau sămânţa, azi aruncă “bijuterii intelectuale” (care ţăran aşteaptă recoltă dacă aruncă mărgăritare în semănătură?).
La o parte cu astfel de idei paralitice şi slăbănoage!
