Că diavolul toate le face, numai „iartă-mă” nu zice, căci a căzut din mândrie.
Diavolul posteste, că nu mănâncă niciodată; el trăieste în feciorie, că nu se însoară, nu se mărită; el priveghează. Doarme el vreodată?
Tu faci treabă, dar el stă degeaba? Nu poate sta. Tu crezi că pe diavol îl întreci în fugă, dacă ai fugi tu? El într-o clipă e la marginea pământului.
Numai cu una îl întreci tu pe el; dacă ai socoti că: „Eu sunt praf şi cenusă, şi sunt păcătos, şi nu pot nimica, şi sunt nevrednic să trăiesc pe pământ!”
Numai de smerenie se teme diavolul. De alta nu se teme el; poţi să fii tu nevoitor cât este lumea!
Dacă nu stii că ceri iertare, esti batjocorit de ei; eşti măturoiul dracilor.
Dreaptă socoteală trebuie să avem si în vorbire, la metanii, la priveghere şi în tăcere şi în înfrânare la mâncare, la băutură, la somn şi la toate ostenelile trupeşti.
Smereşte-te si zi „iartă-mă” la toţi fraţii! Aşa-i biruieşti pe demoni!
Avva Cleopa
Adevăruri trăite nu doar… vorbite!
