“Agresiunea informativă maghiară”

Pe parcursul mai multor episoade, vă prezentăm un material, care circulă de ceva vreme pe internet, cu dezvăluiri privind implicarea unor personalităţi politice de prim rang în anumite activităti neconforme cu statutul lor. Mai mult, unele din aceste activităţi au tangenţă cu a doua cea mai veche meserie din lume, spionajul.


În exclusivitate, aceste informaţii provin din lumea serviciilor secrete, iar ele sunt lăsate premeditat să ajungă la opinia publică. Datele respective sunt verificate prin două sau mai multe surse, probabil unele din ele şi documentate, dar din cauza poziţiilor pe care le ocupă “eroii” acestor dezvăluiri, nu au putut fi transformate în cazuri penale şi aduse în atenţia justitiei.


Rămâne la latitudinea fiecărui cititor să dea crezare sau nu acestor dezvăluiri, dar trebuie sa ne amintim de vechea zicală românească,  că “fără foc nu iese fum”.








“Datele şi informaţiile deţinute de Serviciile Secrete ale ţării noastre dovedesc penetrarea de către Serviciile de Informaţii ale Ungariei a structurilor de decizie româneşti, la toate nivelurile. Acţiunile acestora sunt subsecvente planului de integrare treptată a Transilvaniei în Ungaria, prin acţiuni lente, dar ferme, în toate domeniile, dar în special cel economic, pe care îl consideră fundamental în realizarea ţintei vizate. Informaţiile obţinute de Serviciile Secrete româneşti în urmã cu câţiva ani, după vizita incognito efectuată în România de şeful Serviciilor Secrete maghiare de la acea dată, atestau faptul ca Ungaria, prin concernul MOL, spre exemplu, pregătea o politică agresivă, în vederea dobândirii unei poziţii dominante pe piaţa carburanţilor din România, prin înfiinţarea a peste 200 de staţii de distribuţie în principalele oraşe ale ţării şi pe traseele şi în zonele considerate strategice.


De altfel, informaţii şi date despre activitatea Serviciilor de Informaţii (de spionaj) maghiare îndreptate împotriva intereselor politice, economice şi militare româneşti s-au deţinut cu mult înainte de 1990 şi toate aveau ca punct de pornire Consulatul ungar din Cluj. Documentarea lor a necesitat o activitate intensă din partea organelor de contraspionaj româneşti, iar munca acestora s-a concretizat în cursul anului 1988, când Ceauşescu, pus în faţa unor probe indubitabile, a ordonat desfiinţarea oficinei de spionaj respective. Dupa 1990, acţiunile spionajului maghiar au fost reluate cu şi mai mare forţă şi, favorizate de inacţiunea Serviciilor Speciale româneşti, determinată de complicitatea factorului politic, au reuşit să penetreze structurile de decizie ale Statului Român, atât la nivel de Guvern, cât şi la nivel de Preşedinţie. Într-un singur caz, contraspionajul românesc şi-a mai spus cuvântul, în anul 1993, când fostul ministru de Externe în Guvernul Văcăroiu, Teodor Meleşcanu, i-a prezentat omologului său ungar, Gyula Horn, date despre activitatea de spionaj a unui cadru activ al serviciilor maghiare. De atunci, cu toate că acţiunile au luat amploare o dată cu cooptarea la guvernare a UDMR în Guvernul CDR, orice date, informaţii, acţiuni ale spionajului maghiar au fost trecute sub tăcere de către factorii politici, ceea ce a facilitat desfăşurarea de forţe ostile maghiare în toate domeniile de activitate şi de decizie ale Statului Român.





Sursa: spyology.myforum.ro


Foto: ro.wikipedia.org