Alimentele modificate genetic

            “Aceste dezvoltari in domeniul agriculturii reprezinta inceputul unei noi revolutii. Si nu este vorba de Revolutia Rosie a sovieticilor, nici Revolutia Alba a conducatorilor din Iran. Eu o numesc Revolutia Verde”, spunea Gaud William, administratorul “U.S. Agency for International Development”.

            Revolutia verde este un concept cu referire la o serie de cercetari, dezvoltari si initiative tehnologice ce au aparut intre 1943 si sfarsitul anilor ’70, ducand la industrializarea productiei agricole in mai multe natiuni in curs de dezvoltare.

            Initiativa, condusa de Norman Borlaug (mai jos in imagine), “parintele Revolutiei Verzi”, avea ca scop cercetarea si dezvoltarea de noi soiuri, imbunatatirea sistemului de irigare, modernizarea tehnicilor de administrare, fertilizarea sintetica si realizarea de noi pesticide. Datorita realizarilor sale, Borlaug a salvat peste 240 de milioane de vieti si a fost laureat al Premiului Nobel pentru pace.

             Dupa terminarea studiilor de agronomie cu un doctorat in patologia plantelor si genetica la Universitatea statului Minnesota in 1942, Norman Borlaug s-a stabilit in Mexic, unde a creat si imbunatatit diferite varietati de grau semi-pitice, foarte productive si rezistente la boli si agenti distructivi biologici.

Borlaug a inceput dezvoltarea agriculturii in Mexic, in anul 1943 si cu ajutorul Fundatiei Rockefeller s-a extins si in alte tari. In 1961, India era in plina foamete. Borlaug a fost invitat in India de catre ministrul agriculturii M.S. Swaminathan. In pofida piedicilor birocratice, Fundatia Ford si guvernul Indian au colaborat pentru a importa seminte de grau de la institutul lui Borlaug. India a adoptat ulterior si IR8 (o specie semi-pitica de orez) ce producea mai multe graunte pe fiecare planta. Agronomistul indian S.K. De Datta a declarat ca obtinuse 10 tone de orez pe hectar, de 10 ori mai mult decat daca ar fi plantat orez traditional. Daca in anul 1970 orezul costa aproximativ 550$ / tona, in 2001 a ajuns sa coste sub 200$. Astazi, India este unul dintre cei mai mari producatori si exportatori de orez din lume, ajungand sa exporte aproape 4,5 milioane de tone (2006).

Si in Filipine soiurile imbunatatite au salvat multe vieti, ajungand de la foamete la un surplus, exportand orez pentru prima data in secolul XX.

           In Africa, lucrurile nu au mers atat de bine. Au fost numeroase incercari de a introduce conceptele proiectelor din Mexic si India si in tarile africane. Problemele tineau in general de lipsa securitatii, lipsa infrastructurii si lipsa de interes – dar si scepticism – a guvernelor din aceste tari.

           Dupa foametea din 2001 si dupa o lunga perioada de saracie, in 2005, Malawi a lansat programul “Agricultural Input Subsidy” prin care ofereau fermierilor vouchere pentru fertilizatoare si seminte de porumb. Inca din primul an, programul a dat rezultate foarte bune, producandu-se cea mai mare cantitate de porumb din intreaga istorie a tarii; suficient pentru a hrani populatia.

Daca locuitorii din Malawi numeau asta un miracol, guvernul din Zambia a refuzat donatiile venite din SUA. Donatiile constau in semnite, care plantate, ar fi putut hrani milioane de oameni.

                In anul 2002, presedintele Zambiei a refuzat semintele modificate genetic, in ciuda crizei ce cuprinsese intreaga tara si ameninta cu moartea peste 2,4 milioane de oameni. Levy Mwanawasa a declarat ca nu va permite oamenilor sa manance “otrava”; “Doar pentru ca oamenilor le e foame, nu este o justificare pentru a le da otrava”. Statele Unite a contrazis ideea ca alimentele nu sunt sigure, argumentand ca americanii consuma astfel de alimente in fiecare zi. Ba mai mult, organizatia “World Health” si alte organizatii de acest tip au certificat cerealele ca fiind sigure si ca nu prezinta niciun pericol sanatatii umane. Alimentele modificate genetic sunt cele mai riguros testate si ar putea fi mai sigure decat altele naturale.

Pot fi alimentele modificate genetic daunatoare?

Diverse grupuri si organizatii precum IFOAM (International Federation of Organic Agriculture Movements) sustin agricultura organica si propun folosirea pesticidelor si fertilizatorilor “naturali”. Aceasta credinta, ca lucrurile “naturale” sunt mai bune este contrazisa de majoritatea studiilor stiintifice.

Cat de sigure pot fi fertilizatorii naturali? Ei bine, o contaminare este mult mai probabila in cazul acestora. Cea mai periculoasa bacterie este E. coli, care este gasita din abundenta in gunoiul de grajd al bovinelor, un fertilizator – favorit – organic natural.

Grupurile precum IFOAM ce se refera la pesticidele sintetice ca fiind “toxice”, nu iau in calcul ca majoritatea substantelor toxice se gasesc in mod natural in pasarile de curte, cereale, peste, crustacee etc, dar in mod normal in canditati suficient de mici incat sa nu ne facem probleme.

Cantitatea de pesticide ce este produsa de plante sau introdusa de fermierii “organici” este semnificant mai mare decat cantitatea de pesticide sintetica. Aproape toate pesticidele care le consumam si se afla in macarea noastra, sunt produse de plante pentru a se apara impotriva insectelor sau altor animale.

Alimentele naturale sunt mai bune

Aceasta afirmatie se bazeaza mai mult pe presupuneri irationale decat pe dovezi stiintifice. Probabil v-ati saturat de expresia “dovada stiintifica”, insa fara dovezi clare care sa ateste aceasta afirmatie, ea nu ramane decat un mit foarte popular. Mai mult, fructele sau legumele naturale care sunt transportate sute de kilometri pana ajung in piata unde vor fi distribuite nu vor fi la fel de proaspete decat cele provenite din agricultura conventionala, la care s-a folosit pesticide si ierbicide sintetice. Pana la urma, cu cat este mai proaspata o leguma, cu atat este mai buna.

Am gasit un singur studiu din literatura stiintifica care arata diferenta nutritionala (sau mai bine zis, un singur avantaj) dintre alimentele organice si cele conventionale: vitamina C s-a gasit intr-o cantitate mai mare in alimentele organice.

                 Este greu uneori de trasat o linie intre alimentele naturale si cele modificate de om, caci toate au suferit modificari de-a lungul timpului prin interventie umana. Banana, banalul fruct care-l consumam cu totii este un mutant fragil, un mutant care a supravietuit de-a lungul secolelor datorita incrucisarii selective realizate de oameni.

             Dar bananierul are o problema, o problema existentiala. Aceasta problema poate fi rezumata intr-un singur cuvant: sex. Bananierul e un hibrid, care provine din incrucisarea a doua specii salbatice de plante: Musa Acuminata si Musa Balbisiana. Prima dintre cele doua plante produce fructe ce nu au un gust bun, iar fructele celei de a doua plante contin prea multe seminte ca sa poate fi mancate. Atunci cand are loc o polenizare incrucisata intre cele doua plante, rezulta un hibrid steril. Acum cateva mii de ani, oamenii au observat ca unii hibrizi produc fructe neasteptat de gustoase, fara seminte, de culoare galbena si cu o forma nemaintalnita pana atunci.

                   Desi hibridul era steril, viitorii agricultori au reusit sa cultive planta cu ajutorul butasilor. Noul vlastar era steril si identic din punct de vedere genetic si dependent de ajutorul oamenilor atunci cand era vorba de inmultire. Un proces intensiv si prelungit de incrucisari selective a dus la aparitia bananierului actual. Raspandirea a fost facuta de negustorii arabi care au comercializat aceste fructe in Africa, si de conquistadorii spanioli care le-au adus in America.

                 Banana naturala are foarte multe seminte si nu este la fel de placuta la gust. Cea pe care cu totii o stim, nu contine deloc seminte. Un fruct fara seminte este bun de consumat, insa nu este natural deoarece orice fruct are nevoie de seminte pentru a exista in natura, pentru a se reproduce.

              Foarte multe alte fructe au fost selectionate artificial sau prin inginerie genetica. De multe ori, ceea ce numim natural, este rezultatul interventiei umane. Un alt fruct foarte cunoscut este portocala. Portocala prezenta e produsul unui portocal mutant din Brazilia din anul 1800. Fiecare portocala continea o mica portocala siameza. Aceste citrice siameze erau mult mai dulci decat fructul care le continea si nu aveau seminte. Din moment ce copacul original nu se putea reproduce, s-a folosit metoda altoirii. In prezent, toate portocalele sunt produse prin altoire si toti portocalii sunt descendentii directi ai copacului original.

Ce inseamna aliment organic?

          Termenul “organic” folosit pentru a descrie o agricultura durabila a fost folosit pentru prima data de Northbourn in cartea sa “Look to the Land” (1940). El a folosit acest termen pentru a descrie sistemele de agricultura care privesc fermele ca un lucru dinamic, viu, sau chiar un organism.

          Definitia USDA pentru alimentele organice este: “Alimentele organice sunt produse fara a folosi pesticide conventionale; fertilizatori realizati din ingrediente sintetice, fara folosirea bioingineriei sau radiatiei cu ioni.” Aceste standarde cuprind intreaga esenta a mitologiei organice: Pesticidele conventionale trebuie evitate; fertilizatorii sintetici trebuie evitati; alimentele nu trebuie modificate genetic; alimentele nu trebuie supuse radiatiei cu ioni.

           Rudolf Steiner, fondatorul unui set de superstitii ale agriculturii, cunoscute si sub numele de biodinamica, prepara fertilizatorii printr-o formula magica, bazandu-se pe credinta ca energiile cosmice intra in animale prin coarnele lor. Steiner a oferit destul de multa lectura fermierilor, insa nu a oferit niciun studiu stiintific care sa testeze ideile sale.

           De cealalta parte, alimentele non-organice sau non-naturale, sunt cele realizate prin selectie artificiala, prin imperecheri incrucisate, sau prin inginerie genetica.

Alimentele modificate genetic

            Controversa asupra alimentelor modificate genetic se invarte in jurul unui singur argument: “acestea nu sunt naturale”. Cum am observat si in cazul bananei si a multor altor fructe sau legume, daca acestea nu au aparut pe o cale naturala ci au fost modificate prin interventia umana, nu le face deloc mai periculoase.

           Un caz destul de cunoscut in modificarea genetica a fost realizat in 1991, cand anumiti cercetatori au realizat o rosie ce continea o gena ce prevenea cristalizarea apei din celule, conferind o rezistenta la temperaturi foarte scazute. Gena a fost identificata la o specie de pesti comestibila ce traia in apele arctice. Experimentul nu a reusit iar planta nu a capatat rezistenta la frig. Insa legenda urbana a aparut indata printre activistii non-mutatiilor genetice.

Daca o astfel de rosie ce continea acea gena si ar fi fost distribuita in piete, ar fi fost periculoasa? Atunci de ce nu ne-ar fi cauzat rau si acel peste atunci cand il consumam?

Mituri despre alimentele modificate genetic

         Exista vreo dovada care sa ne faca sa renuntam la alimentele modificate genetic? “Prietenii Pamantului” (FOE – Friends of the Earth) sustin ca alimentele naturale sunt mai sanatoase:

          “Ingineria genetica este imprecisa. Inserand gene din organisme care nu au mai fost mancate, proteinele noi care sunt introduse pot cauza reactii alergice sau alte probleme de sanatate. ”

         Asadar, feriti-va de noile proteine! Ceea ce FOE nu mentioneaza, este faptul ca alimentele modificate genetic sunt testate riguros si verificate daca contin toxine sau alergeni inainte sa obtina licenta de a fi date catre consum. Daca totul ar putea fi prezis, aceste teste nu si-ar mai fi avut rostul.

FOE mai mentioneaza: “Ingineria genetica poate duce la un grad ridicat de toxicitate. Inginerii genetici au putin control asupra genelor introduse si a numarului de copi ale respectivei gene. Modificand organismele la nivel genetic poate duce la schimbarea compozitiei chimice a culturii si a legumelor. Aceste schimbari – ce sunt greu de prezis de catre oamenii de stiinta – pot duce la un nivel ridicat de toxine”.

De fapt, ingineria genetica presupune ca oamenii de stiinta controleaza genele ce sunt inserate in plante, cu constiinta ca acestea vor duce la un anumit rezultat dorit. In schimb, modificarea genetica a plantelor in mod natural prin radiatiile cosmice este nesigura si nu poate fi prezisa.

Este greu de spus daca alimentele modificate de catre om sunt mai daunatoare decat cele naturale. Pana acum, in pofida multor stiri aparute in presa, diverse aparitii ale unor sustinatori ai teoriei conspiratiei sau sustinerea unor afaceri cu produse naturale mult mai scumpe, nu exista nicio dovada ca acestea ar putea fi daunatoare. Ba din contra, prin modificarea genetica, Norman Borlaug, a produs o cantitate mai mare de alimente pentru populatiile sarace, salvand sute de milioane de oameni de la moarte, revolutionand agricultura la un nivel asa cum nimeni n-a mai facut-o in intreaga istorie a omenirii.

Bibliografie:

http://en.wikipedia.org/wiki/Green_Revolution

http://ro.wikipedia.org/wiki/Norman_Borlaug

http://www.skepdic.com/organic.html

Ce inseamna aliment organic?