Ascensiunea fulminantă a lui Ioan Nelu Botiş nu este deloc întâmplătoare. Tânărul om de afaceri care a intrat în politică pe uşa verde a ecologismului a ştiut dintotdeauna să se facă remarcat. Cu o decernare de brăduţi la final de an pentru toţi jurnaliştii oraşului, Botiş a ştiut să îşi apropie oamenii care i-au făcut apoi numele cunoscut.
A părăsit apoi partidul şi a intrat în PSD, dar a scăpat de calificativul „trădător”. Tuturor li s-a părut nomală trecerea fiindcă Botiş avea nevoie de o apă mai mare în care să înoate. După părerea mea, l-am fi găsit şi astăzi în PSD dacă partidul acesta nu ar fi plin de rechini. Oricum, ca fost viceprimar al oraşului, Botiş a făcut multe lucruri bune. Impulsionat de simpatia oamenilor, a îndrăznit să candideze chiar împotriva lui Viorel Pupeză pentru funcţia de preşedinte judeţean al PSD. Partidul care mai mult vorbea decât făcea reformă a avut grijă să-l mazilească. Comuniştii din jurul lui Pupeză nu l-ar fi vrut în ruptul capului pe mult prea democraticul Botiş. Trecut în tabăra descentralizatelor, Botiş a făcut minuni la AJOFM. Instituţia a devenit cea mai modernă din oraş, iar ca exemplu pot da „staţia orbitală” de la intrare, computerele pe care şomerii pot căuta locuri de muncă, dar şi aparatele prin intermediul cărora firmele pot depune toate declaraţiile fără să mai stea la cozile de la ghişee. După părerea mea, Botiş a structurat atât de bine AJOFM încât instituţia nu mai are nevoie de nicio reformă în următoarele decenii. Aşa se face că, deşi „preumblat” pe la alte două partide, Botiş a rămas, totuşi, cu o imagine neaşteptat de bună, iar Ioan Oltean nu a putut pierde o astfel de carte câştigătoare. Şi aici nu pot să nu observ flerul lui Ioan Oltean care nu ţine cont decât de instinctul său atunci când e vorba să-şi aleagă oamenii. Şi-a asumat un mare risc alegându-l pe Botiş, riscul de a fi „tocat” de un PSD invidios, de a fi arătat cu degetul de colegii lui de partid, nemulţumiţi că nu sunt promovaţi cei din interior, multe riscuri. Ioan Oltean însă a ştiut că nu are cum pierde pe mâna lui Ioan Nelu Botiş. Toamna lui 2008 i-a demonstrat acest lucru. Botiş a ajuns deputat. Apoi, la pichetarea sediilor PDL de către pensionarii pesedişti, Botiş nu a avut nicio rezervă să stea în mijlocul lor şi să le explice cum stau lucrurile. Atmosfera s-a detensionat imediat. De departe, putea fi observată priceperea lui Botiş de a sta de vorbă cu oamenii. De altfel, dacă cineva mai are dubii, se poate uita pe site-ul Camerei Deputaţilor unde Botiş e campion la interpelări cu care şi-a bătut la cap propriul Guvern în numele alegătorilor săi. De când a ajuns în PDL, pe seama lui Botiş s-au făcut pariuri: cât va rezista în umbra lui Ioan Oltean? Toţi cei care au spus „puţin” s-au înşelat. Probabil că lui Botiş nu i-a fost uşor să tacă, nu i-a fost uşor să fie disciplinat, nu i-a fost uşor să accepte un partid cu alte reguli, dar răbdarea lui a meritat. Cunoscut drept un om care se bate pentru oamenii lui, Ioan Oltean a jucat, şi de data aceasta, cartea câştigătoare, o carte care nu îl va dezamăgi. Nu-i cunosc pe ceilalţi contracandidaţi la funcţia de ministru al Muncii, dar ştiu că Botiş este cea mai bună alegere chiar şi în aceste vremuri tulburi. A demonstrat-o la Primăria Bistriţa, la AJOFM, peste tot unde a fost. Mult succes, Ioan Nelu Botiş!
