Deşi ne obligă să ne retragem la răcoare, soarele din ultima perioadă a fost mană cerească pentru fructele din grădină. Dacă e luna iunie, e sezonul cireşelor şi al căpşunilor. În timp ce unii îşi potolesc pofta cumpărând câteva kilograme din piaţă, alţii se satură de cules, din propria grădină. Aşa începe povestea, de vară, a unui tânăr trecut cu puţin peste 20 de ani, de pe Valea Bârgăului. L-am zărit în mijlocul propriei plantaţii cu căpşuni, ştergându-şi tot mereu sudoarea frunţii, însă entuziasmat că lucrurile încep să mişte: truda lui şi a familiei, întinsă pe mai bine de un an, a dat roade.
Tânărului, pe numele său Dumitru, îi place munca, în special treburile gospodăreşti. Agricultura i-a fost pe plac încă de mic, când avea planuri măreţe, dar pe parcurs s-a reorientat după ce a constatat că investeşte mai mult decât câştigă, lăsând-o doar ca pasiune. Este agent comercial, dar în acest sezon nu-şi lasă grădina pentru nimic în lume, mai ales că de câteva zile munca lui a ”înflorit”.
Are un loc de suflet, un loc din moşi-strămoşi, acolo unde este cultivat tot ce se poate la o casă de oameni harnici. De anul trecut se joacă cu plantatul căpşunilor, 2012 fiind anul în care mulţumirea a fost pe măsura efortului depus. Cine îl caută, nu-l găseşte pe o terasă, la o bere, acolo unde alţii de vârsta lui ar putea fi, în plină vară. Dumitru are grijă de căpşunii săi. Dacă sunt copţi îi culege, dacă sunt verzi are grijă să se facă mari şi fragezi. Una la mână, e o pasiune să fac treaba aceasta, iar doi, am fost crescut în spiritul acesta, să muncesc pământul. Noi avem…. har Domnului, să-l lăsăm de izbelişte dacă putem să facem ceva? Nu se merită… e drept, dar nu-l putem lăsa aşa, mai ales că ne şi place. Eu unul mă relaxez muncind aici, este plăcerea mea. Apoi dacă ne alegem cu recoltă e foarte bine, dacă nu, rămânem cu speranţa că la anul va fi mai bine. Nu e mereu cum am vrea, ca şi în viaţă… , ne-a mărturisit Dumitru.
A cumpărat câteva mlădiţe din economii
Anul trecut, tânărul a avut o sclipire şi s-a pus pe treabă. Pe lângă legumele şi fructele cele de trebuinţă pe care le cultivăm în grădina de acasă şi în locul nostru de suflet, Poduri îi spunem noi, m-am gândit să cultiv ceva mai mulţi căpşuni. Până acum aveam câteva fire, doar cât să ne astâmpărăm pofta. Mama mereu umple cămara cu fel de fel de dulceţuri, compot ori sirop. Eu ador căpşunii şi niciodată nu-mi ajungea cât se cumpăra. Uite aşa, mi-am zis că musai trebuie să înmulţesc să nu mai cumpărăm, să avem al nostru, şi-aşa avem unde pune…. cam aşa a început. Pe un loc de aproape 25 de ari, unde de obicei cultivam cartofi sau cereale, am pus câteva rânduri. Din banii mei de şpese, am cumpărat 5 rânduri de mlădiţe de căpşuni, de la un cultivator de seamă… ştiam că are sămânţă bună… am mai întrebat pe colo colo şi m-am pus pe treabă. Am dat un milion de lei vechi pe un rând, a fost ceva, ne-a povestit Dumitru.
Povestea lui cu căpşunii sună frumos, iar treaba pare a fi uşoară, însă nu e cum pare. E cam mult de muncă, dar când e pasiune, o faci cu drag, nu mai contează că e trudă. E de arat, de pus gunoi, de căpălit, nu e uşor la sapă aici. Am săpat 4 oameni într-o săptămână, dar numai dimineaţa tare, căldura te zăpăceşte dacă stai mult. Apoi, trebuie să ai şi un pic de noroc, dacă plouă prea mult există riscul să putrezească, iar dacă e arşiţă să se usuce. E riscant, dar dacă nu încerci…. La ultima ploaie mi-s stat inima în loc. Mi-am zis că aici e punctul capitolului căpşuni, dar am avut mare noroc, ne-a mai spus băiatul care zilele acestea a adunat de 10 ori mai mulţi căpşuni decât la prima recoltă.
Prima recoltă, doar de poftă
În anul de debut, de pe 20 de rânduri a cules doar 100 de kg, acum a reuşit aproape 1.000 de kg. Majoritatea lădiţelor adunate împreună cu familia au mers la rude, prieteni şi cunoştinţe. A fost anul de încălzire, am prins curaj, o să studiez mai mult şi poate o să mai extind grădina cu căpşuni. Ar fi o afacere bună, e totul natural, eco cum se spune, doar că e mult de muncă. Cred că merită să ai curajul să faci mult mai mult, decât pentru consum propriu, mărturiseşte tânărul gospodar.
Modul în care a ales să-şi petreacă Dumitru vara parcă poate fi molipsitor, dar numai în cazul în care îţi place agricultura. Trebuie doar să ai o bucată de pământ, arabil, cu o scurgere bună, posibilitatea de a face rost de îngrăşământ natural, câteva mlădiţe, sape şi mână de lucru.
Dacă există curaj, poate exista şi profit, mai ales că la piaţă preţul unui kilogram de căpşuni, fără a avea siguranţa că este 100% românesc ori că este fără adaosuri, a fost tot peste pragul de 6 lei.
