Astăzi vreau să demontez un alt neadevăr legat de sistemul de învăţământ: apocalipsa şcolilor închise. E vandabil pentru presă: când spunem şcoli închise ne imaginăm copii care fac zeci de kilometri pe jos, în zăpadă, viscol şi ger pentru că ”nemernicul de ministru le-a închis şcoala”. Şi acest lucru, dacă ar fi adevărat, ar fi, într-adevăr, groaznic. Subiect facil pentru presă şi pentru opoziţie.
Numai că realitatea este alta. Şcolile se închid (sau se deschid), prin decizia primăriei cu avizul conform al inspectoratului. Şcolile nu se închid prin decizia ministrului. Şcolile se închid pentru că nu mai sunt copii, nu pentru că e nemernic primarul.
Şcolile se mai închid, de multe ori, pentru că primarul a rezolvat renovarea unei şcoli de centru de comună. A rezolvat transportul şi închide şcolile cu puţini copii, dărăpănate. Şi bine face. Ipocriţi sunt politicienii. Care nu spun adevărul, ci vi-l ascund. Iată adevărul:
1) Ce înseamnă că ”se închide o şcoală”?
O şcoală (”unitate de învăţământ”) este o persoană juridică care are mai multe clădiri. Astăzi sunt în România 6542 şcoli cu personalitate juridică. În foarte multe cazuri, mai ales în mediul rural, clădirile pot fi la distanţe semnificative unele de altele, caz în care aceastea se numesc ”structuri arondate”. Astăzi sunt în România 13918 structuri arondate şcolilor cu personalitate juridică. Putem avea de exemplu ”Şcoala din comuna X”, care are personalitatea juridică, cu ”structura arondată din satul Y”. Copiii din satul Y sunt înscrişi la ”Şcoala din comuna X”, dar fizic merg la clădirea din satul Y. Profesorii structurii arondate din satul Y sunt angajaţi ai persoanei juridice ”Şcoala din comuna X”.
Terminologia ”s-a închis o şcoală” denotă, prin abuz de limbaj, fie închiderea efectivă a unei clădiri (în termeni tehnici ”desfiinţarea unei structuri arondate”) fie unirea administrativă a două şcoli, fără ca vreo clădire să fie fizic închisă, ceea ce în termeni tehnici se numeşte ”comasare administrativă”. În fapt se desfiinţează personalitatea juridică a unei şcoli prin fuziune cu alta, exact cum două firme ar putea să fuzioneze.
2) De ce se ”desfiinţează structuri arondate” şi câte astfel de clădiri s-au închis în ultimii ani?
De regulă pentru că nu mai sunt copii, iar primarul a rezolvat transportul. Dacă nu s-ar închide, aceste clădiri copiii ar învăţa în clădiri insalubre, cu personal didactic de obicei necalificat şi probabil la simultan. Prin transportul elevilor la şcoala de centru de comună, copiii ajung într-o clădire renovată, nu mai învaţă la simultan, iar cadrele didactice sunt calificate.
Trei miniştri au inaugurat in ultimii 6 ani şcolari. Din 2007 s-au închis 1781 structuri arondate, adică clădiri, astfel:
C. Adomniţei (326 de clădiri închise în 2007 şi 2008),
E. Andronescu (776 de clădiri închise în 2009 şi 2012)
D. Funeriu (1031 de comasări în 2010 şi 2011).
Câţi copii învăţau în clădirile închise (repet, adesea vetuste)? În covârşitoarea majoritate a clădirilor închise învăţau mai puţin de 15 de elevi.
Concluzie: ministrul cu cel mai mare număr de şcoli închise la activ este Ecaterina Andronescu, cu 776 de clădiri închise. NU CRITIC ACEST LUCRU. Şcolile unde nu mai sunt elevi trebuie închise.Critic însă demagogia perfidă a celor care plâng la televizor, scriu în programe de guvernare că ”redeschid şcoli”, îi fac cu ou şi cu oţet pe alţii, iar atunci când sunt miniştri fac exact acelaşi lucru.Politicieni ai USL, nu-i mai minţiţi pe părinţi!
3) De ce se ”comasează” şcoli?
Repet, comasarea administrativă NU înseamnă că elevii nu mai au acces într-o clădire anume. Elevii merg în aceleaşi săli de clasă, au aceiaşi profesori, pe scurt, elevii nu simt nicio diferenţă.
Se comasează şcoli de obicei pentru că nu se justifică să plăteşti doi directori, două secretare, doi contabili, doi sau patru directori adjuncţi, pe scurt două rânduri de personal administrativ.
Închiderea structurilor arondate NU aduce economii la buget pentru că statul finanţează numărul de elevi şi nu numărul de clădiri. Chiar dacă se închide o structură cu 10 elevi, banii aferenţi vor merge la noua lor şcoală deci nu sunt economii. Închizând o şcoală cu 10 copii şi transportând aceşti copii la şcoli mai bune este crescută oportunitatea educaţională a elevilor.
Se fac economii dacă se desfiinţează personalitatea juridică a unei şcoli prin comasare de minim 2 posturi de conducere. Fiind o măsură pur administrativă de raţionalizare a costurilor, de ce urlă politicienii şi sindicatele când se fac comasări?
Simplu: pentru că sunt mai puţine posturi pentru clientela de partid sau de sindicat. Mai puţini directori, mai puţine secretare etc. Să vedem şi aici câte ”comasări” au la activ miniştrii:
C. Adomniţei (76 comasări în 2007 şi 2008),
E. Andronescu (427 de comasări în 2009 şi 2012) şi
D. Funeriu (1031 de comasări în 2010 şi 2011).
Un calcul foarte sumar ne spune că la 1031 de şcoli comasate în mandatul meu s-au economisit anual, FĂRĂ CA ELEVII SĂ FIE AFECTAŢI, minimum 85 de milioane de lei, adică dublu faţă de cât a costat mobilierului pentru clasa pregătitoare, şi echivalentul unei creşteri de 175 de lei a salariului lunar al fiecărui învăţător
Îmi asum sută la sută economia de 85 de milioane de lei pe care am realizat-o reducând funcţiile de conducere din învăţământ. Am avut tăria să spun NU clientelei de partid. Cine mai are curajul să o facă?
Concluzie: încă o dată aţi fost minţiţi de către politicienii care plâng la televizor sau de către sindicaliştii în solda USL. Voi decideţi: vreţi să plătiţi din taxe şi impozite salariile directorilor inutili numiţi politic sau preferaţi să plătiţi manuale, rechizite sau mobilier şcolar?
