La Guardia, odinioară primar al oraşului New York, îi ţinea câteodată locul judecătorului, într-o zi foarte rece de iarnă i-a fost adus un bărbat în vârstă care furase o pâine. Vinovatul recunoscu imediat fapta sa, dar a spus că a luat pâinea, pentru că familia sa suferea de foame.
Primarul a condamnat pe sărmanul om la plata a zece dolari, pentru că legea nu permitea nicio excepţie. Atunci luă din portmoneul său cei zece dolari şi îi dădu omului, pentru ca acesta să-şi poată plăti amenda şi să fie eliberat.
Primarul s-a întors spre auditoriul din sala de judecată şi spuse: „Acum condamn pe fiecare persoană prezentă aici la o amendă de cincizeci cenţi, pentru faptul că trăieşte fără scrupule într-un oraş în care un om trebuie să fure o pâine pentru a-şi scăpa familia de la moartea prin foamete.”
S-au strâns imediat banii, şi sărmanul om a putut părăsi sala de judecată cu incizeci de dolari în buzunar.
Sentinţa primarului ne aminteşte şi nouă că trebuie să purtăm responsabilitate unii faţă de alţii. Dumnezeu ne-a dăruit diverse daruri, pe care le putem folosi spre onoarea lui Dumnezeu şi spre folosul oamenilor. Tatăl nostru ceresc este bun şi dă soare şi ploaie peste toţi oamenii. Să lucrăm şi noi la fel, pentru ca oamenii, văzând faptele noastre bune, să-L proslăvească pe Tatăl nostru din ceruri.
