Mobilitatea fortei de munca este pe agenda multora dintre angajatori, motivele fiind diverse: resurse de munca specializate limitate si nevoia de a accesa piete de munca noi, cerintele societatii de a initia schimburi de experienta pentru management, incurajarea diversitatii culturale in organizatii, expunerea salariatilor la piata globala internationala, intrarea societatii pe piete noi, etc.
Societatile din Romania nu fac nici ele exceptie de la aceasta regula. Daca la sfarsitul anilor ’90 inceputul anilor 2000 fenomenul era in sensul salariatilor straini care veneau sa lucreze in Romania, in ultimii ani sensul este invers, salariati din Romania mergand sa lucreze in strainatate.
Dintre variantele folosite pentru a formaliza desfasurarea de activitati in strainatate am ales sa discutam despre cea a detasarii transfrontaliere, utilizata de cele mai multe ori de angajatorii romani pentru cazurile in care salariatul este trimis sa lucreze temporar pentru o societate din alta jurisdictie, fie parte din acelasi grup sau nu. Ne vom opri asupra aspectelor de interes cu care ne-am confruntat in experienta noastra practica in ceea ce priveste structura contractuala (cu predilectie in cazul detasarilor transfrontaliere intr-un alt stat membru al Uniunii Europene – UE), dreptul de munca (mai ales in cazul cetatenilor statelor care nu sunt membre ale UE) si pachetul salarial.
Aspectele pe care le comentam in acest material pornesc de la intrebarile pe care un angajator roman si le pune in momentul in care o astfel de detasare este initiata: contractul si formalitatile pregatite sunt cele adecvate scopului si respecta legislatia din statul gazda? Cine suporta costurile cu detasarea si ce obligatii fiscale trebuie indeplinite? Cum va fi protejat salariatul din punctul de vedere al beneficiilor de asigurari sociale? Ce drepturi si obligatii are salariatul, respectiv angajatorul?
Citeste mai mult pe: http://pro-legal.ro/detasarile-transfrontaliere-cum-aplicam-prevederile-legale/
