Din arsenalul spionilor III

Instrumentele de muncă ale spionilor au evoluat în paralel cu evoluţia cercetărilor în acest domeniu de top. Este cunoscut faptul că orice realizare în cercetare este orientată cu precădere spre aplicaţii în domeniul militar şi implicit în spionaj, ulterior primind şi o utilizare civilă. În producerea acestor scule folosite de către spioni, de cele mai multe ori practica a luat-o înaintea imaginaţiei.


În perioda Războiului Rece a făcut senzaţie o cameră de filmat, disimulată într-un cablu electric. Serviciul de spionaj al Germaniei de Est, Stassi, a făcut uz de această cameră de filmat, produsă de către cehi în anii ’80. Cablul acesteia a fost ajustat perfect la orificiul din pereţii unei camere de hotel.


Aparatul de fotografiat miniatural ascuns într-un ceas. Un aparat de fotografiat miniatural, ascuns în mod inspirat într-un ceas de mână şi fabricat în Germania în jurul anului 1949, a permis agenţilor să facă poze, imitând acţiunea simplă de a afla cât e ora. Ceasul conţinea o bucată de peliculă cu şase cadre.


O altă sculă de top a fost dispozitivul pentru descifrarea criptografiei. Pentru a putea citi informaţii cifrate, poliţia politică est-germană, Stassi a folosit un aparat ce emana raze ultraviolete de diferite lungimi. Acest dispozitiv a fost produs aproximativ în anul 1980. Agenţii est-germani au primit pixuri cu cerneală specială, care aveau capacitatea de a fi fosforescente. Cu ajutorul acestor pixuri, ei puteau „citi” textele scrise cu cerneală fosforescentă, aplicând raze ultraviolete de o anumită lungime, în caz contrar – informaţiile rămâneau nevăzute.


Umbrela otrăvitoare. Umbrela toxică a fost folosită pentru a-l otrăvi, în 1978, la Londra, pe disidentul bulgar Gheorghi Markov. Se consideră că această operaţiune a fost organizată de către KGB. În timp ce Markov aştepta în staţie autobuzul, i-a fost injectată o substanţă otrăvitoare. Deşi Markov a simţit o durere acută în partea posterioară a piciorului drept, el şi-a continuat drumul spre serviciu. Spre seară însă, a făcut febră, iar peste trei zile, a decedat.


Banalul ruj de buze, de fapt un pistol ascuns în acest produs folosit de aproape toate femeile. Dispozitivul era un pistol de calibrul 4,55 milimetri, prevăzut pentru o singură împuşcătură şi băgat într-un ruj de buze, numit şi „sărut al morţii”, a fost folosit de către KGB şi descoperit pentru prima dată în timpul trecerii frontierei din Berlinul de Vest. „Sărutul morţii” este considerat una din cele mai ingenioase metode de a ascunde o armă. Între alte asemenea obiecte mai sunt cunoscute lanterne, pixuri şi pistoale învelite cu cauciuc şi „ferite de ochii lumii” … în rectul asasinului.


Bocancii-spion sau pantofii-spion, care au fost folosiţi pe largă şi de Securitatea Română, au fost inventaţi de fapt de către KGB în anii ’60. În tocul unui astfel de bocanc au fost plasate un transmiţător, microfon şi baterii. Pentru a putea activiza aparatele electrice, spionul punea dedesubt bocancii, smulgând din toc boldul. După această stratagemă, victima devenea o staţie radio ambulantă, transmiţând toate conversaţiile sale punctului de supraveghere situat în imediata apropiere.


Aparat foto ascuns într-n nevinovat nasture. Lentila unui aparat foto, utilizat de către KGB, era ascunsă într-un nasture fals, cusut pe trenci. Dispozitivul era ghidat de la un pupitru de comandă de la distanţă.


Buturuga-spion (foto), era un dispozitiv de ascultare ce funcţiona pe baza energiei solare şi a fost introdus de către CIA într-o buturugă şi plasată într-o pădure, nu departe de o unitate militară rusă. În acest mod, erau interceptate transmisiunile radio secrete din baza militară rusă vizată de spionii americani.