Aparent, salvarea lui Eugen Cristescu de la execuţie s-a datorat intervenţiei ministrului justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu, la regele Mihai I.
Rămâne o enigmă a istoriei comutarea pedeapsei lui Eugen Cristescu, în condiţiile în care toţi ceilalţi condamnaţi, inclusiv Mareşalul Ion Antonescu, au fost executaţi?
O necunoscută a acelor evenimente se pare că a fost, în parte, dezvaluită de fostul ministru comunist al Justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu, care aflat de trei ani în detenţie, într-o declaraţie scrisă dată la interogatoriul din 18 iulie 1951, în faţa locotenent-colonelul de securitate Şoltuţiu Ioan, arăta:
“Subsemnatul Lucreţiu Pătrăşcanu declar următoarele în legătură cu Eugen Cristescu: După condamnarea grupului de criminali de război în frunte cu Ion Antonescu, a venit la minister, în audienţă, Radu Xenopol, spunându-mi că Eugen Cristescu îşi ia angajamentul să dea pe mâna organelor statului, aparatul Inteligence Service-ului, care lucrează în România. Cum ştiam legăturile lui Radu Xenopol cu soţia lui Cristescu, mi-am dat seama că mesajul lui este autentic…. ..Dându-mi seama că mesajul lui Xenopol este adevărat, am comutat pedeapsa lui Cristescu de la moarte, aşa cum figura pe lista mea, în închisoare pe viaţă, iar la Palat m-am dus cu trei nume propuse pentru comutare. Lista celor graţiaţi şi a celor care urmau să fie împuşcaţi am aratat-o numai la doi oameni din Comisia de Control, unde am fost mai întâi, şi apoi la Partid, unuia dintre conducatori. Când, la Comisia de Control, celui care conducea aceasta comisie (generalul sovietic I.Z. Susaikov) am voit să-i detaliez motivele care m-au făcut să-i graţiez pe unii, pe alţii să-i execut, acel conducător m-a oprit şi mi-a spus că aceasta este o chestiune care priveşte Guvernul romăn.….. Am voit ca în chestia cu Cristescu să arăt acelui conducator sovietic motivele, dar în felul cum a decurs discuţia nu am apucat să o fac. ….. De altfel, am fost de părere că, cu cât va şti mai puţină lume de acest angajament (al lui Eugen Cristescu) şi mai ales de ceea ce deţinea Cristescu ca material informativ, cu atât era mai bine…. Cui urma să-i încredinţeze secretul lui, când şi în ce chip, nu era nici atribuţia mea şi nici nu m-am gândit să cercetez mai departe lucrurile. Pentru aceste motive nu am comunicat absolut nimanui comutarea pedepsei cu moartea, aşa cum am socotit în primul moment că urma să se întample, în închisoare pe viaţă. Aceasta am făcut-o din proprie iniţiativă, aşa cum am procedat şi cu ceilalţi. Pentru motivele de mai sus, nu am comunicat nici conducerii Ministerului de Interne, bănuind că Eugen Cristescu nu este la Interne, ci în alt loc. Semnez liber şi nesilit de nimeni. 18 iulie 1951. Lucretiu Patrascanu”.
Fără nici o îndoială, Eugen Cristescu a fost deţinătorul celor mai mari secrete ale statului roman din perioada respectivă. Ca să ne facem o impresie despre acest lucru amintim conţinutul unui raport secret al unui fost agent SSI, scris în 1945, care preciza: “Eugen Cristescu a avut, până la 23 august, documentele secrete aparţinând mareşalului şi SSI-ului, printre care se aflau convenţiile secrete, note de la agenţii informatori dubli, note de activitate politică şi a informatorilor care lucrau pe zona comunistă, precum şi mari sume de bani în aur şi valută. Parte din documente au fost fotocopiate, în mai multe exemplare, în zilele de 25-26 august. Telegramele schimbate, notele, precum şi întregul material documentar (Tratativele de la Cairo, Stockholm, Lisabona) le avea Eugen Cristescu. A fost văzut de mine tot acest material, însă el nu a fost găsit până în prezent (1945) ceea ce înseamnă că a dispărut odată cu Eugen Cristescu”.
Primul ministru Petru Groza şi ministrul Justiţiei Lucreţiu Pătrăşcanu semnează decretul de graţiere, la 1 iunie 1946, şi îl înaintează pentru contrasemnare Regelui Mihai I, care îndeplineşte la rândul lui o simplă formalitate.
