Pornind de la celebru citat “Fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă păzesc singur”, istoricul american Larry L. Watts, şi-a intitulat cartea “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni….”, carte care odată cu apariţia ei în limba română, are să schimbe total percepţia şi optica cu privire la evenimentele petrecute în România, începând cu anii 1878 şi până în 1978. În această “carte de istorie”, autorul a adus la lumină, din negura întunecată a trecului, unul dintre cele mai bine păzite secrete cu privire la războiul rece. Cercetările istoricului american Larry L. Watts au început în anul 2002, cu ocazia implicării autorului în diverse proiecte legate de reforma serviciilor de informaţii din România şi din fosta Europă de est (ţările membre ale Tratatului de la Varşovia).
Totul începe cu comportamentul neloial al Rusiei ţariste în 1878, după Războiul de independenţă, prezentat în detaliu de Larry L. Watts în capitolul „Independence as Fait Accompli: The War of 1877-1878″, cu atentatele asupra liderilor politici români I. C. Brătianu şi Ionel I.C. Brătianu, apoi trădarea din 1916, care toate acestea au lăsat urme adânci în politica românească, mergând şi dincolo de raţional.
Au urmat agresiunea din 1940, eroarea lui Antonescu de a depăşi frontiera de pe Nistru, neacordarea cobeligeranţei şi ocupaţia sovietică împreună cu lanţul său de crime împotriva intelectualităţii şi meritocraţiei române. Includerea României ca inamic în planurile strategice ţariste şi sovietice, încercarea de a modifica natura ei latină într-una slavă, acţiunile clandestine pentru a împiedica formarea blocului polono-român sau decizia luată încă din 1969 de a-l înlocui pe Ceauşescu au fost tot atâtea erori care au adâncit prăpastia dintre ruşi şi români.
Cartea istoricului american Larry L. Watts, „With Friends Like These”…- The Sovietic Bloc’s Clandestine War Against Romania”, o producţie a Awa Design, a fost înmânată în data de 17.10.2010, participanţilor la întâlnirea anuală a Comisiei Trilaterale. Volumul a beneficiat apoi de o lansare specială în cadrul unui simpozion la care au participat personalităţi ale României. Prefaţa volumului este semnată de Ioan Talpeş, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe. Cartea va apărea în curând la Editura RAO.
În continuare vă redăm prefaţa celebrei cărţi
Fereşte-mă, Doamne, de prieteni …
Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România
Prefaţa autorului
” Cercetările pot conduce uneori mult mai departe decât se anticipa. Aşa s-a întâmplat şi în cazul acestei cărţi de care m-am apucat aproape accidental. În 2002, lucram la diverse proiecte legate de reforma serviciilor de informaţii din România şi din fosta Europă de Est, inclusiv la un volum realizat cu contribuţia unor profesionişti în domeniul informaţiilor şi al propriilor mele analize asupra procesului. Într-un timp destul de scurt am ajuns la convingerea că procesul de reformă din România diferea fundamental de oricare alt proces din fostul bloc sovietic şi că era aproape neinteligibil fără o expunere completă a dinamicii revoluţiei din decembrie 1989 şi a anilor de izolare care i-au succedat. Nu a trecut mult până când am realizat că aceste deosebiri aveau rădăcini mai adânci şi că, pentru înţelegerea lor, era necesară o cercetare mai directă a naturii relaţiilor din cadrul blocului sovietic în perioada războiului rece şi pe cele dintre România şi vecinii ei chiar anterior comunismului. Astfel a început un voiaj intelectual care a condus la descoperiri ce uneori m-au surprins, alteori chiar m-au şocat, aducând la lumină relaţii asupra cărora anterior doar se speculase sau erau total inimaginabile şi care, în schimb, au făcut lumină asupra unor comportamente şi atitudini care au persistat mult după ce comunismul şi-a dat duhul.
Printr-un mare noroc am început această lucrare tocmai atunci când s-au realizat extraordinare breşe în descifrarea, colaţionarea şi punerea la dispoziţia publicului a unor documente ale Tratatului de la Varşovia de către Institutul „Gauck” (Comisia Federală pentru Păstrarea Arhivelor Securităţii de Stat a RDG), Proiectul de Istorie Paralelă pentru Cooperare de Securitate (pe atunci, Proiectul paralel pentru NATO şi Pactul de la Varşovia) şi Proiectul de Istorie Internaţională a Războiului Rece (CWIHP). Activitatea acestora, faţă de care cartea de faţă are o datorie enormă, coroborată cu declasificările periodice făcute de Agenţia Centrală de Informaţii (CIA), a permis nu numai descrierea şi analiza mecanismelor interne din Alianţa sovietică dar şi o comparare al modului de gândire şi comportamentului Tratatului de la Varşovia, cu percepţiile din mediul politic şi serviciilor de informaţii occidentale.
După părerea mea, una dintre cele mai frapante descoperiri a fost nivelul ostilităţii reflectat – în cadrul consiliilor interne ale Tratatului de la Varşovia – de frecvenţa şi duritatea atacurilor îndreptate împotriva României, practic pe orice subiect referitor la coordonarea din cadrul blocului sovietic, de nivelul de atenţie şi de resursele pe care statele loiale Moscovei le-au mobilizat pentru contracararea poziţiilor sale şi de insistenţa contrastantă cu care sursele din Pactul de la Varşovia îşi asigurau interlocutorii occidentali că opoziţia României era iluzorie sau lipsită de consecinţe (sau, paradoxal, ambele variante). Pentru cei interesaţi de scurte instantanee despre gândurile reale ale celorlalte state membre ale Blocului, paginile introductive ale celor nouă părţi ale volumului conţin citate despre atitudinile şi intenţiile foştilor aliaţi ai României din acea perioadă. „
UPDATE:
Românii sunt un popor fără istorie … destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale. … Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice. …Dispariţia lor de pe faţa pământului va fi un pas înainte.
Fredrich Engels, ianuarie 1848
Va urma…
UPDATE:
Redacţia ziarului online bistrita24.ro împreuna cu autorul cărţii Larry L. Watts, răspundem doar întrebărilor care sunt strict legate de subiect.
Vă mulţumim,
” Am intrat în domeniul studiilor româneşti ca un „specialist sovietic”, în 1978. În acel moment am considerat că este un subiect secundar – URSS a fost considerată întotdeauna „doar” un subiect important printre specialişti sovietici în SUA în timpul Războiului Rece. Ca un specialist sovietic m-am concentrat asupra comportamentului instituţional şi birocratică a instituţiilor sovietice de constrângere de stat – militare şi KGB -, cu scopul de a identifica vulnerabilităţile care ar putea fi exploatate în confruntarea Est-Vest. Fireşte, când am început să studiez România m-am uitat la el din perspectivele pe care le-am cunoscut cel mai bine – rolul jucat de ea în confruntarea SUA-URSS şi comportamentul şi vulnerabilităţile a organelor sale militare şi de securitate.
După 1989 am condus Biroul de Cercetare şi Schimburi Internaţionale Bucureşti, care a oferit burse studenţilor români iar profesori posibilitatea să călătorească şi să studieze în Statele Unite. După 1991 am fugit de la biroul românesc al Proiectului Princeton bazate pe Relaţii Etnice, care a fost angajat în medieri în toată Europa Centrală şi Rusia în vederea prevenirii conflictelor etnice şi instituţionalizarea dialogului interetnic. Între timp, m-am implicat în reforma democratică şi de control a instituţiilor româneşti de stat, transformând capacitatile învechite în unele bune prin încercarea de a corecta clivajele, vulnerabilităţile şi patologiile din cadrul acestor instituţii într-un mod care a devenit mai sensibil la „democraţie”şi comportament.
În consecinţă, datorită abilităţilor mele în studii comparative, am adaptat studiul meu pentru România şi din perspectiva comportamentului său strategic cât şi comparativ cu celelalte state est-europene şi fostele elite.În România postdecembristă doar a doua opinie privind represariile interne şi alegerile aberante ale regimului Ceauşist au primit atenţie. Prima variantă expusă de regimul Ceauşist, şi anume că România ar fi avut roluri importante şi eroice în anumite conflicte, era considerată la aceea perioadă, de către blocul vestic, doar o strategie pentru reabilitarea imaginii Ceauşiste.
Soţia mea, Gabriela, este din Bistriţa, şi familia ei încă mai locuieşte acolo. Cumnatul meu Mihail-Elian Ulsamer este un mare susţinător al cercetărilor mele. El deţine grupul de firme M&G din care face parte şi firma AWA Design, care a susţinut şi creat , versiunea în limba engleză pentru ambele variante (copertă cu carton gros şi carton subţire) iar situl meu este, tot acolo, în curs de dezvoltare.”
Larry L. Watts
UPDATE:
Imaginea lui Ceauşescu în vest
În 1980 dezinformarea sovietică descria sfidarea româna ca absurdă şi ridicolă, întruchipându-l pe Ceauşescu ca un bufon contrariat, angajat în poziţie de dragul opoziţiei. Scopul dezinformării sovietice a fost acela de a distrage atenţia de la natura precisă a acestei sfidări şi de a descuraja simpatia şi susţinerea acesteia. De fapt, încheierea controlului sovietic a reprezentat un scop central în politica României din epoca post-stalinistă. În timpul crizelor din Berlin şi Cuba, când Moscova a ocolit autorităţile naţionale şi a pus armata română în alertă, Bucureştiul a reacţionat prin stoparea instruirii ofiţerilor săi în academiile sovietice, prin oprirea influenţei sovietice şi a reţelelor de agenţi.
Începând de atunci, România a căutat să blocheze şi retrogradeze impunerea controlului sovietic oricând era posibil, explicând, de exemplu, liderilor chinezi în 1965 că deşi ”armatele altor state socialite” erau într-adevăr subordonate comandei militare sovietice, scopul României este acela de a pune capăt acestei stări de fapt pentru a se asigura că ”nu va exista nici un control supranaţional” în cadrul Pactului de la Varşovia.
