Ioan Repede, care de peste 30 de ani activează în cadrul SC Rombat SA, unicul producător român de acumulatori auto, este personalitatea Bistrita24 la categoria Business. Directorul general al companiei a fost uimit şi deopotrivă încântat de numărul bistriţenilor ale căror voturi l-au propulsat în fruntea clasamentului. Am reuşit să-i răpim câteva minute din timpul său preţios pentru a-l felicita, pentru a încerca să-l cunoaştem mai bine şi pentru a afla cu ce planuri a intrat în 2012.
Reporter: Aţi condus detaşat mulţi contracandidaţi cunoscuţi. Cititorii noştri v-au ales, felicitări!
Ioan Repede: Am fost luat prin surprindere. Cred că experienţa pe această latură, de câţiva zeci de ani, a contribuit la alegerea mea. Le mulţumesc foarte mult pe această cale.
Rep.: Sunteţi de loc dintr-un alt judeţ. Cum aţi ajuns în Bistriţa?
I.R.: Da, sunt născut în comuna Câţcău, judeţul Cluj. Acolo am făcut şcoala primară, liceul la Dej, apoi am ajuns la Timişoara, unde am şi absolvit Institutul de Inginerie. Am avut gânduri de a rămâne acolo, însă am avut o ofertă la fostul Acumulatorul Bistriţa. Aici am aterizat ca proaspăt absolvent şi iată-mă şi astăzi, la 32 de ani de activitate. Am fost inginer stagiar pe proiectare, în scurt timp am condus atelierul de profil, apoi am fost inginer-şef la noua societate – Rombat SA. În ’90 am ajuns director tehnic, iar din 1995 sunt director general.
Rep.: A fost greu să vă impuneţi?
I.R.: Am ajuns director fără să-mi doresc acest lucru în mod deosebit. Pe vremea când firma aparţinea Fondului Proprietăţii de Stat, era nevoie de cineva în funcţia de conducere, iar ei au considerat că eu sunt cel mai potrivit. Am acceptat şi nu mi-am făcut altceva decât meseria. Am început cu 15 oameni în subordine, iar acum am circa 650.
Rep.: Ioan Repede este inginer cu acte în regulă. S-a gândit vreodată la o altă profesie?
I.R.: Am vrut să fiu inginer. Probabil această dorinţă mi-a fost implantată de părinţii mei. Făcând liceul la Dej, visam să devin inginer la combinatul celulozei şi hârtiei. În fiecare zi, vedeam activitatea de acolo şi îmi imaginam cum voi ajunge să fiu inginer la hârtie peste câţiva ani, însă pe parcurs, m-am răzgândit.
Rep.: Trei secrete ale unui manager de top?
I.R.: În primul rând, un director trebuie să aibă viziune, să ştie unde vrea să ducă firma. Un director trebuie să fie o locomotivă bine alimentată, capabilă să tragă vagoanele din spate, până la destinaţia aleasă. Un alt principiu… am fost cinstit cu angajaţii, colaboratorii, partenerii, acţionarii şi clienţii mei şi, bineînţeles, contează ajutorul lui Dumnezeu.
Rep.: V-aţi impus pe piaţa externă începând cu Rusia, după câţiva ani de la Revoluţie. Cum aţi făcut faţă brandurilor internaţionale?
I.R.: Nimic nu este imposibil, dacă există dorinţă şi credinţă. Înainte de 2000 am reuşit să penetrăm piaţa internaţională, primii clienţi fiind ruşii, ucrainenii şi molodvenii, iar în perioada 2001-2003 am ajuns şi în Europa de Vest, unde merge şi acum. N-a fost uşor deloc. Am fost puşi în situaţia de a concura cu branduri de renume mondial, însă am avut calitate la preţuri mai mici.
Rep: Care a fost cel mai bun an pentru Rombat?
I.R.: Greu de spus. Rombat a avut o creştere constantă, chiar şi pe vremea crizei. Poate 2009 a fost un an bun al vânzărilor, înregistrându-se o creştere cu 30% faţă de 2008. 40-50% din producţia noastră este pentru Dacia, restul este destinat exportului. Ne-am extins pe piaţa Franţei cu circa 13%. Aici avem cea mai bună piaţă. În 2011, bateriile realizate la Bistriţa au ajuns în Orientul Mijlociu şi Africa de Sud. În 2011, cam 7000 de TIR-uri au încărcat şi descărcat pentru Rombat SA.
Rep.: În cât timp se fabrică o baterie auto? Pregătiţi ceva hi-tech…
I.R.: Un asemenea produs are de trecut printr-o serie de faze tehnologice, se realizează în două săptămâni şi are o durată de viaţă de 4 ani şi jumătate. Există o anumită reţetă de pastă şi de aliaje. Da, pregătim ceva, UE impune. De doi ani, pregătim în laboratoarele noastre o baterie specială numită “start-stop”. Mai precis, o maşină care are o asemenea baterie, la stop sau la ambuteiaje, se opreşte, nu mai consumă combustibil. Există o penurie de asemenea baterii la producătorii de automobile. La începutul semestrului al II-lea le vom băga pe piaţă. Avem cereri deja, vom colabora cu Renault.
Rep.: Care este cea mai mare provocare pentru Ioan Repede?
I.R.: Cu siguranţă, managementul timpului. Am o agendă extrem de încărcată. Non-stop vorbesc la telefon sau îmi verific mail-urile. Fie sunt în şedinţă, fie în cursuri, fie îmi documentez materialele de specialitate. Mereu, mereu, am ceva de făcut. Îmi împart viaţa între familie, serviciu şi biserică. Îmi place foarte mult şi să citesc, caut timp şi pentru lectură, dar şi să merg la cabana mea de la Colibiţa. Aici este oaza mea de linişte, însă rareori, o dată pe săptămână, reuşesc să mă ascund aici. Oricum, am renunţat demult la ideea de a mă izola. Agitaţia face parte din viaţa mea. Sunt un vitezoman şi un repede, mai ales când mănânc.
Rep.: Ce pasiuni aveţi?
I.R.: Ador să calc pe iarbă. Iubesc verdele, în special muntele. Am urcat pe Vf. Bistriciorul, anul acesta sper să ajung şi pe Pietrosul, în Munţii Rodnei. Îmi place şi agricultura. Acasă am şi o mică livadă de care mă ocup cu plăcere. Mă bucur de mediul înconjurător. Chiar şi Rombat, deşi este o companie care foloseşte anumite substanţe care au potenţial de a produce incidente mediului, are preocupări legate de protecţia acestuia. Suntem a 4-a firmă din România certificată ISO 14001, din 2002.
Rep.: Ce planuri are Rombat pe 2012?
I.R.: Ne-am bugetat o creştere de până la 2.460.000 de baterii pe acest an, faţă de 2.239.000 câte am produs în 2011. Vrem să ne dezvoltăm, să ajungem în ţările cu piaţă mare, precum Germania, Anglia, chiar şi nordul Africii. Ne-am dori să deschidem un centru logistic în Franţa pentru a putea livra baterii şi la pachet, acum livrarea făcându-se doar cu camion. Şi, evident, livrarea cât mai multor baterii “start-stop”.
