Ipoteza că în acest caz avem de-a face cu o crimă urmată de sinucidere e doar una din variantele de lucru ale anchetatorilor.
(…) „Tatăl trăia atunci când autoutilitara a fost incendiată, el inhalând fumul produs. Gâtul lui a fost tăiat după, şi nu înaintea acestui eveniment. O variantă plauzibilă este că focul ar fi fost pus de agresor(i), pentru ştergerea eventualelor urme lăsate de acesta/aceştia în maşină. Însă localizarea incendiului doar în partea din faţă a autovehicului şi nu în zona cea mai importantă, locul în care se aflau cadavrele celor doi, potenţial purtătoare de urme, pune sub semnul întrebării această ipoteză. În plus, ordinea cronologică stabilită de legişti (gâtului bărbatului a fost tăiat după producerea incendiului) n-are nicio explicaţie, în ipoteza în care pastorul ar fi fost ucis de altcineva. Incendiul nu mai putea avea un rol de intimidare a bărbatului, atâta timp cât singurul lui fiu tocmai murise sub ochii lui.”
Leziunile
(…) „In comunicatul IPJ Satu Mare, ce sintetizează raportul preliminar al legiştilor, nu se face nicio referire la leziunile cu caracter defensiv de pe trupurile celor doi. Cu alte cuvinte, niciunul dintre ei nu s-a apărat. E greu de crezut că un bărbat de statura pastorului ar fi putut asista, fără să aibă vreo reacţie fizică, la uciderea fiului său. În cazul copilului, lipsa leziunile defensive indică faptul că acesta a fost atacat fie prin suprindere, fie de o persoană cunoscută.
Legiştii spun că băiatul de 9 ani ar fi putut muri şi din cauza unei fracturi deschise a craniului, care a fost produsă prin “loviri active repetate cu un corp dur, cu suprafaţa relativ mică de impact”. E posibil ca băiatul să-şi fi pierdut cunoştinţa de la prima lovitură, iar obiectul vulnerant să fi fost pumnul agresorului. Care a continuat să lovească, într-un acces necontrolat de furie.
Cealaltă agresiune, tăierea gâtului, o dovadă de exces de cruzime, mai ales în cazul unei victime de 9 ani, simbolizează sacrificarea, şi nu un mesaj trimis de vreo “grupare mafiotă”. Dacă aceste crime ar fi fost comise în scop de răzbunare, leziunile provocate de cuţit ar fi fost mult mai multe şi ar fi fost produse în zone vitale ale trupului (cap, torace).
Spre deosebire de copil, care fusese lovit la cap, tatăl nu avea decât o tăietură în zona gâtului. “O plagă tăiată înţepată penetrantă a gâtului cu secţionare de vase sanguine”. Leziunea n-a urmărit să-i producă victimei suferinţă, ci doar o moarte rapidă şi sigură.”
