Mândria, iubirea de argint, curvia, mânia, lăcomia, ura şi lenea sunt rădăcinile care omoară încrederea dată de naţie.
Lumea politică atrage spre iubirea de argint şi a poftelor nemăsurată spre lucrurile cele pământeşti.
Sunt părtaşi şi sunt împreună-moştenitori a feluritor cuvinte pline de ură pe care le rostesc fără să le cumpănească.
Furtişagul, adică să-ţi însuşeşti ceea ce nu ţi se cuvine, îl fac unii fără de minte, gândindu-se că nu este păcat pentru paguba ce o au pricinuit acelora care i-au ales.
Cutează în obrăznicia lor şi grăiesc de rău pe aproapele pentru diferitele pricini, despre lucruri care nu le-au văzut şi le dau publicităţii.
Datori sunt să întoarcă cinstea şi să mărturisească în faţa mulţimii că au spus numai minciuni.
Minciuna este marele păcat, care odată spusă, aduce pagubă şi vătămare aproapelui.
„Că mai mult păcătuiesc care jură strâmb în numele lui Dumnezeu”, aceasta este greaua fără-de-lege pentru cei ce jură mincinos, cu mâna pe Biblie, care este păcat de moarte.
