Ar trebui să vă gândiţi, mereu, la toate cele ce le aduce nesăbuinţa voastră.
Nu trebuie să fii nu ştiu ce cărturar ca să pricepi că nu ai o inimă vârtoasă şi trasă spre cel năpăstuit şi că sufletul ţi-e nesimţitor.
Nu vreţi să înţelegeţi că nobleţea sufletelor, care s-au zidit de la Dumnezeu, sunt după chipul şi asemănarea Lui.
Săvârşiţi păcatul, sufletele vi le pângăriţi, vi la faceţi murdare şi urâte, încât, de-ar fi cu putinţă să vi le tomografiaţi, v-aţi cutremura şi înfricoşa, sigur.
Căci cine se păzeşte de unele ca acestea, poate să se numească „fără de minte” şi că sufletu-i mort.
