Sanzaienele sunt o sarbatoare traditional romaneasca ce se bazeaza pe niste legende. Se pare ca prin legende se povesteste despre Sanzaiene, niste fete frumoase ce traiesc pe campii sau in paduri. Tinerele au si puteri magice, ele dand in ziua de 24 iunie putere de vindecare florilor si buruienilor care devin plante de leac. Spre a reusi acest lucru, fetele frumoase se prind in hora si isi impart puterea cu florile de camp, facandu-le pe acestea bune in cazul tuturor bolilor.
Sanzaienele sunt o traditie pentru poporul roman si se spune din batrani ca acestea ar zbura prin aer in noaptea zilei dedicate lor sau ar umbla prin dedesupturile pamantului. Oamenii spun ca ele canta si imbogatesc recoltele oferindu-le rod, ajuta femeile casatorite sa ramana insarcinate si ii vindeca pe cei bolnavi. In plus, ele ajuta la inmultirea pasarilor si animalelor si protejeaza semanaturile de pe ogoare de pericolul grindinei.
Pe langa faptul ca sunt protectoare cu natura si fertilitatea, Sanzaienele doresc sa fie respectate si iubite de oameni. Surorile panteonului romanesc seamana foarte mult cu ielele si Rusaliile, ele suparandu-se daca nu sunt sarbatorite cum se cuvine de oameni. Ele se supara pe oricine nu le iubeste si sarbatoreste si pot provoca daune majore gospodariilor si famililor. Razbunatoarele fiinte ajung sa le poceasca gura femeilor care pe 24 iunile nu le-au sarbatorit cum se cuvine si barbatii care calca stramb isi primesc si ei pedeapsa. Frumoasele Sanzaiene ii pedepsesc pe cei care au jurat mincions sau care au facut rele altora, ele fiind cele care iubesc dreptatea mai mult decat orice.
Sanzaienele sunt insa si o sarbatoare a iubirii, ocrotindu-i pe cei indragostiti. Ele incurajeaza unirea destinelor indragostitilor si manifestarea iubirii. Tinerii trebuie sa onoreze ziua frumoasa de sarbatoare in cinstea nimfelor padurii prin cantec si joc, iar in ajunul sarbatorii, tinerii si tinerele din sate obisnuiau sa se intalneasca seara in sat si sa iasa la joc impreuna.
Exista o sumedenie de obiceiuri care mai sunt inca pastrate, in general in mediul rural. Sanzaienele sunt o sarbatoare caracterizata prin voie buna, veselie si petrecere. In unele orase in care se tine sarbatoarea sunt aduse tiribombe si calusei, avand loc si evenimente culturale sau concerte. In vremurile de demult, tinerii baieti aprindeau ruguri in sat iar fetele virgine mergeau la cules de flori de camp spre a le impleti in cununi. Coronitele facute de fete sunt aruncate la lasatul serii peste case, iar daca se opresc sau se lovesc de hornul casei, coronitele vestesc o nunta in apropiere.
In zorii zilei de Sanzaiene, baietii tineri din sat se aduna in grupuri mari si incep sa colinde satele punandu-si la palarii flori de sanzaiene. Si Dragaica este un obicei traditional specific sarbatorii de Sanzaiene. In aceasta zi, in zonele rurale se alege Dragaica. Dintr-un grup de sapte fete se alegea cea mai frumoasa si mai bine vazuta fata din sat care este mai apoi impodobita cu flori si roade ale pamantului, incluzand spicele de grau. Dupa ce celelalte sase fete se imbraca in alb, alaiul porneste prin sate si pe ogoare unde se desfasoara hore si traditii.
Fetele din grupul Dragaicei fac hore la rascruce de drumuri si canta melodii de voie buna. Sanzaienele sunt adesea confundate cu Dragaicele pentru ca se crede ca acestea sunt originare dintr-un cult al soarelui pornit de geto-daci. Tracii au facut reprezentari ale zanelor in care acestea sunt vazute mereu la hora, invartindu-se intr-un ritm alert.
Ceremonia ajunge si mai departe, toti oamenii satului primind in drumul Dragaicelor spice de grau pe care le asaza la grinzi in sura, pentru a-si proteja animalele. Legendele spun ca gospodarii spera ca ca si granele lor sa creasca la fel de inalte ca si locul unde au pus spicul de grau. Batranii spun ca, in aceasta zi, ielele sa aduna si ele si danseaza prin paduri. Sanzaienele, ca si ielele, au puterea de a innebuni oamenii care le vad dansand in padure.
Multe sunt nenorocirile care ii asteapta pe cei ce nu respecta sarbatoarea Dragaicei. Daca se spala in aceasta zi, daca se coase sau se matura, cei care fac aceste lucruri au putea muri inecati sau fulgerati. Traditiile mai spun ca fetele care doresc sa se marite repede trebuie sa se spele cu roua in dimineata Sanzaienelor. Nu in orice fel insa, ci cu anumite conditii: fetele tinere trebuie sa mearga in zorii zilei intr-un loc cu roua necalcata, acest lucru putand fi facut si de batranele casei, care strang roua lasata de Sanzaiene pe o carpa alba impanzita ce mai tarziu este stoarsa intr-un vas nou, nefolosit. In drumul lor spre casa, fetele sau batranele nu vorbesc deloc si ar fi bine sa nu se intalneasca cu niciun suflet de om. In cazul in care aceste conditii sunt indeplinite, tinerele se spala cu roua adunata si vor fi sanatoase si frumoase intregul an. Sanzaienele le vor proteja de rele si le vor face iubite de baieti. Aceasta traditie poate fi facuta si de femeile maritate, in cazul in care acestea vor sa fie iubite intregul an de sotii lor, sau daca isi doresc copii frumosi si fara de boli.
In noaptea de Sanzaiene, oamenii fac buchete de flori de Sanzaiana si le pun la porti si la streasina caselor pentru a fi feriti de duhuri rele si coarnele vitelor sunt impodobite cu flori pentru a fi protejate de boli. Fetele tinere isi fac cununi de sanzaiene pe care le poarta spre a fi iubite de baieti iar femeile isi leaga sanzaiene la cingatoare spre a fi sanatoase.
Pentru a fi iubite de flacai, fetele obisnuiau sa se spele pe cap in aceasta zi cu fiertura de iarba mare. Si daca isi doreau sa fie sanatoase, fetele si femeile trebuiau sa se spele intr-o apa curgatoare indeplinind un ritual si in cazul in care isi doreau sa aiba copii, acestea trebuiau sa se tavaleasca in roua diminetii inainte ca aceasta sa vada razele soarelui.
Sanzaienele sunt o sarbatoare a iubirii, iar tinerele din trecut stiau asa, indeplinind tot felul de ritualuri. Se spune ca, daca fetele nemaritate isi puneau sanzaiene sub perna, in noaptea sarbatorii, ele isi vor visa ursitul, iar daca isi vor lasa cununile de flori in gradina sau intr-un loc curat de afara si acestea erau pline de roua a doua zi, atunci ele sigur vor participa la o nunta in vara. Sanzaienele erau puse si in apa in care se spalau copiii mici, pentru ca acestia sa fie sanatosi si intariti. De asemenea, florile erau puse si in patul femeilor ce erau aproape de nastere, pentru ca nasterea lor sa fie cat mai usoara si lipsita de evenimente neplacute.
O legenda spune ca Sanzaienele se aflau si in ieslea in care s-a nascut Iisus. Ele sunt si acum reprezentate ca niste femei frumoase, preotese ce venerau soarele sau fiinte divine ce se ascundeau prin paduri si locuri nederanjate de om. In noaptea de 24 iunie, cerurile se deschid iar zanele coboara pe pamant, incantand natura cu dansurile lor.
Sursa: dli.ro
