Eugen Ionescu spunea că noi nu ne putem sustrage din propria noastră istorie, din propria noastră poveste, de aceea ne merităm globalizarea, pentru că repetăm mereu şi mereu aceleaşi vorbe şi aceleaşi acţiuni, zi de zi.
Ele devin clişee, se golesc de sens şi conţinut, şi atunci ajungem să trăim conform unor manuale sau softuri, şi, oricât de perfecte ar fi acestea, nu fac decât să crească prăpastia dintre oameni în ceea ce priveşte comunicarea.
În locurile şi în oamenii în care nu reuşim să lăsăm urme, e bine să nu ne întoarcem.
Prăpastia dintre oameni
previous post