Raport de forţe

În primăvara acestui an, un incendiu izbucnit la bordul submarinului Miami de clasa Los Angeles a atras atenţia la starea flotei americane de submarine nucleare de atac.


Circumstanţele în care s-a produs incendiul de pe submarinul american în noaptea de 23 spre 24 mai 2012 în docul şantierului naval Portsmouth din Kittery (statul Maine) seamănă foarte mult cu incendiul care s-a produs pe submarinul nuclear rusesc Ekaterinburg pe 29 decembrie 2011, în docul şantierului naval din Rosliakovo, regiunea Murmansk.





În ambele situaţii, incendiile a durat câteva ore şi au început în partea din faţă a navelor. Anchetele derulate în vederea stabilirii circumstanţelor în care au izbucnit incendiile la cele două submarine nucleare, au evidenţiat faptul că în ambele cazuri, cel mai degrabă, ele au izbucnit din cauza nerespectării normelor de securitate în timpul efectuării lucrărilor de reparaţii.


La nici unul din incendii nu au fost victime, însă, în Rusia, 9 pompieri, iar în Statele Unite, 7 pompieri au suferit intoxicaţii din cauza fumului degajat de flăcări.


Undeva pe aici, asemănările se încheie şi încep deosebirile.


Incendiul de pe submarinul rusesc a fost localizat în partea din faţă a submarinului, el nu s-a extins asupra corpului şi în secţiunile principale ale navei. În cazul submarinului american, incendiul a cuprins concomitant două secţiuni din partea din faţă.


Prima secţiune, cea de cazare a echipajului şi camera torpilelor şi a doua, punctul de comandă principal al submarinului.


În legătură cu aceasta, au fost expuse diferite opinii referitoare la oportunitatea şi posibilităţile de reparaţii ale submarinului Miami.


Submarinul nuclear SSN-755 Miami face parte din clasa Los Angeles modernizat. El a intrat în dotarea flotei americane în 1990. Pe şantier, submarinul era supus unor operaţiuni de întreţinere şi de modernizare, după care urma să rămână în dotarea flotei până în 2025. Primele submarine Los Angeles sunt retrase din flotă şi sunt înlocuite cu submarine noi din clasa Virginia.


Noile submarine au posibilităţi extinse din toate punctele de vedere. Pe lângă armamentul standard au mai fost înzestrat cu patru complexe de lansare de torpile şi sisteme de lansare pentru rachete de croazieră, sas pentru „scafandri uşori”, dispozitiv de fixare pe punte pentru containere sau un submarin ultra-uşor. Din echipamentul submarinului fac parte aparate subacvatice nelocuibile.


Submarinele din această clasă au posibilitatea să lupte împotriva ţintelor subacvatice şi au un potenţial foarte ridicat pentru efectuarea de operaţiuni speciale, ceea ce face ca valoarea lor să crească în conflictele locale în care anterior ele au fost folosite, practic, numai ca purtătoare de rachete de croazieră, inclusiv cu încărcături nucleare.


Principala calitate a submarinelor din clasa Virginia este preţul relativ scăzut şi simplitatea proiectului care permite construirea lor în serii mari. În prezent, perioada de construcţie este de circa doi ani. În total, în dotarea flotei americane se află 8 submarine din clasa Virginia, cel de-al nouălea li se va alătura la sfârşitul lunii iunie 2012.


Alte patru submarine se află în diferite stadii de construcţie. În total, urmează să fie construite 30 de submarine nucleare de acest tip.


Aproape de sfârşitul perioadei „războiului rece”, Statele Unite au intenţionat să înlocuiască submarinele nucleare de clasa Los Angeles cu altele mai mari, cu viteză mai mare şi de mai mare adâncime din clasa Sea Wolf, însă după destrămarea URSS s-a considerat că preţul lor este nejustificat de mare.





Rusia face si ea intense eforturi pentru modernizarea flotei de submarine nucleare de atac, dar se pare că nu la nivelul performanţelor reuşite de americani.


Pentru Flota Militară a Rusiei se construiesc noii submarine nucleare, fiind pus în lucru proiectul 885 Iasen, care a fost creat ca un răspuns la proiectul american privind construcţia submarinelor din clasa Sea Wolf. Proiectul 885 Iasen reprezintă construcţia unor submarine de dimensiuni mari, grele, de mare viteză şi de mare adâncime.


Problema ruşilor constă în anumite întârzieri legate de finanţarea proiectului, construcţia crucişătorului Severodvinsk, de exemplu, a durat circa 17 ani (1993-2010). Abia în acest an se vor finalize operaţiunile de testare a navei.


Din cauza întârzierilor legate de finanţare, în anul 2000 proiectul a fost revizuit şi prevede echipamente noi, ceea ce a lungit timpul de construcţie. Durata de construcţie a submarinelor în serie trebuie să se mărească, conform expertilor ruşi. Lansarea la apă a celui de-al doilea submarin este planificată pentru anul 2013 şi el va intra în dotarea flotei în 2014.


Submarinele ruseşti din clasa Iasen vor fi mai mari şi mai scumpe decât cele americane din clasa Virginia, ceea ce, ţinând cont de diferenţa bugetelor Rusiei şi Statelor Unite, pare absolut nejustificat.


O variantă optimă, conform aceloraşi experti ruşi, ar fi limitarea seriei submarinelor din clasa Iasen la un număr redus (2-4), la fel cum s-a procedat în Statele Unite în legătură cu Sea Wolf, şi proiectarea unui submarin nuclear pentru Flota Militară a Rusiei care să fie relativ ieftin, universal şi de o nouă generaţie.