Pe fosta învăţătoare din Leşu, Rodica Rauş, am întâlnit-o într-o zi ploioasă la o cafea. În ciuda faptului că nu mai este tocmai în floarea vârstei, doamna Rodica se arăta foarte pozitivă şi dornică să ne împărtăşească tot ce ştie despre ”dantela reginelor”.
Deşi ştie să lucreze dantela frivolite încă din liceu, abia de anul trecut fosta învăţătoare şi educatoare, în vârstă de 62 de ani, şi-a făcut curaj să-şi încerce norocul la târgurile de meşteşugari. Încă de la primele fraze, doamna Rodica ne spune că s-a documentat pe Internet despre ce face dânsa şi mai ales de unde vine această dantelă aşa specială. A aflat că printre primele care au promovat dantela frivolite au fost Regina Maria şi Regina Elisabeta, care făceau mileuri din fir de aur, şi că a fost considerat un lucru de mână specific prinţeselor.
Ştiu să lucrez de mică, mama m-a învăţat să lucrez. Ea a fost orfană, iar în casa de copii unde a crescut se învăţa genul acesta de lucru. Mama a fost şi la mare, mergea vara cu modele şi le arăta turistelor şi se alegea cu comenzi pe care le făcea în timpul anului, explică fosta învăţătoare cum a ajuns să înveţe tainele dantelei frivolite.
Până nu de mult, însă, doamna Rodica a fost destul de conservatoare, preferând să facă dantelă pentru gulere, pentru feţe de masă sau chiar pentru costumul popular. Ne spune chiar că nu este fată pe Valea Ilvelor şi chiar şi a Bârgăului care să nu aibă dantelă frivolite făcută de dânsa pe costumul popular.
Ce a determinat-o să descopere noi modele şi abordări a fost tocmai intrarea în pensie şi descoperirea Internetului. Calculatorul, această maşinărie ciudată, a deschis o nouă lume pentru artistă, arătându-i că dantela frivolite se poate transforma în coliere, brăţări, cercei şi chiar şi agrafe. Nu a stat pe gânduri şi s-a pus pe treabă până noaptea târziu, mărturisind chiar că somnul îi este alungat de tot felul de modele şi idei care nu-i dau pace.
Când vine vorba de lucrul pe care îl face, maestra în dantelă ne spune că, în ciuda faptului că tehnica este veche, printre clientele sale se numără şi multe tinere, care-i apreciază accesoriile. Aceasta recunoaşte, totuşi, că străinii parcă ştiu să preţuiască mai bine lucrul manual şi văd dragostea care s-a pus în el.
Şi ustensila folosită, numită suveică sau navetă, este greu de procurat, una din cele deţinute provenind tocmai din Marea Britanie. Magia se face cu suveica şi aţă groasă din poliester utilizată în pielărie.
Magia le-a fost transmisă mai departe şi fiicelor sale, una din ele ”jucându-se” destul de bine cu naveta şi cu aţa, însă doar pentru a realiza lucruri mai tradiţionale şi nu accesorii.
În ciuda faptului că e convinsă că nu se poate trăi din lucrul manual, doamna Rodica ne spune că dantela frivolite o relaxează, iar fiecare descurajare se transformă imediat într-o putere de muncă neobosită şi noi modele.
