Milioane de oameni din întreaga lume sunt afectaţi de o boală din ce în ce mai răspândită: hipoacuzia neurosenzorială. Pierderea auzului într-un grad mai mic sau mai mare reprezintă o problemă pentru oricine, dar există soluţii pentru tratarea afecţiunii.
Audiologul Anca Modan estimează că, la naştere, între 1 şi 3 la mie dintre bebeluşi vor avea deja o pierdere de auz neurosenzorială semnificativă. La aceste statistici, se adaugă persoanele care dobândesc hipoacuzie neurosenzorială pe parcursul vieţii, deci este destul de întâlnită. În general, cam 10% din populaţie, după vârsta de 50 de ani, are un anumit grad de hipoacuzie, conform specialistului.
Gabriel Tudor (Asociaţia “Salvează o inimă”): Ce este hipoacuzia neurosenzorială?
Anca Modan, audiolog: (Centrul de Protezare Auditivă “Audiologos”, Bucureşti): Este un tip de pierdere auditivă datorată funcţionării defectuoase a nervului auditiv şi a etajelor nervoase superioare, adică trunchiul cerebral sau interpretarea la nivelul scoarţei cerebrale.
Ce este hipoacuzia neurosenzorială?
Este un tip de pierdere auditivă datorată funcţionării defectuoase a nervului auditiv şi a etajelor nervoase superioare, adică trunchiul cerebral sau interpretarea la nivelul scoarţei cerebrale.
Care sunt cauzele apariţiei acestei boli?
Cauzele pot fi multiple. Pot apărea încă din timpul sarcinii, dacă viitoarea mămică suferă de rubeolă sau de o altă boală infecţioasă, varicela, într-un anumit trimestru de sarcină. Pot apărea apoi, tot ca urmare a bolilor infecţioase, în timpul copilăriei. De exemplu, oreionul poate da hipoacuzie unilaterală profundă. Pot fi şi alte tipuri de boli care să afecteze nervul auditiv.
De asemenea, hipoacuzia neurosenzorială poate apărea şi ca urmare a administrării de medicamente ototoxice, cum ar fi antibioticele aminoglicozidice. Aici intră şi gentamicina, streptomicina, canamicina. De aceea este bine să încercăm pe cât posibil să evităm administrarea lor.
Adică poate apărea şi la adult…
Da, poate apărea la orice persoană care are această sensibilitate la respectivele antibiotice…
O altă cauză de apariţie a surdităţii neurosenzoriale poate fi aşa-numita „surditate brusc instalată”, care, de altfel, are o cauză care nu se cunoaşte. Pur şi simplu apare brusc şi, din păcate, nu se recuperează.
Cât de des întâlnită este boala şi care este categoria cea mai afectată de ea?
Statisticile ne spun că, la naştere, între 1 şi 3 la mie dintre bebeluşi vor avea deja o pierdere de auz neurosenzorială semnificativă. Se adaugă cei care dobândesc hipoacuzie neurosenzorială pe parcursul vieţii, deci este destul de întâlnită. În general, cam 10% din populaţie, după vârsta de 50 de ani, are un anumit grad de hipoacuzie.
Poate fi prevenită boala? Vorbim aici de cazurile de după naştere…
Dacă ne ocupăm mai îndeaproape să nu administrăm antibiotice, medicamente ototoxice copiilor şi celor care au această sensibilitate la ele, deja eliminăm o parte dintre potenţialii afectaţi de hipoacuzie.
Dacă ne referim la hipoacuzia dobândită ca urmare a traumei sonore, adică acei muncitori care lucrează în zgomot ore în şir, ani de zile, la fel, putem preveni acest lucru prin purtarea de antifoane adecvate.
Există o categorie acum de hipoacuzie, o numim noi „de loisir”, de timp liber. Ne referim la tinerii care ascultă la căşti muzică foarte tare. Şi aceasta este o hipoacuzie care se poate preveni.
Mai e un aspect important pe care l-aş sublinia: am observat, uneori, părinţii îşi scot copiii cu boli infecţioase în public, în oraş, cei cu rubeolă, cu varicelă. Nu se gândesc că poate o femeie însărcinată din anturaj ar putea să contacteze boala şi copilul să sufere după aceea de diverse probleme la naştere.
Ce tratamente există la această oră pentru hipoacuzia neurosenzorială?
Fiind vorba despre o afectare a nervului, în principiu tratamentul este protetic, adică prin protezare auditivă sau implant cohlear.
Este cazul hipoacuziei profunde o condamnare la surditate pe viaţă a pacientului sau mai există şanse ca el să-şi poată recăpăta auzul?
În general, prin „surditate” înţelegem lipsa oricărui prag auditiv. Hipoacuzia presupune existenţa unui prag auditiv care poate fi folosit. Cu cât depistăm mai devreme, pentru copii de exemplu, hipoacuzia cu atât se poate interveni în aşa fel încât ei să se dezvolte cât mai aproape de normal. Deci nu, nu reprezintă o condamnare!
Ce este implantul cohlear şi cui i se recomandă?
Implantul cohlear este un dispozitiv electronic. Este, după cum îi spune şi numele, parţial implantabil. Există o parte care se implantează în zona mastoidiană, sub piele, şi o parte activă – procesorul de sunet – care rămâne la exterior.
Cum funcţionează dispozitivul şi ce presupune implantarea?
Acest dispozitiv are, aşa cum am spus, partea pasivă, cea internă, şi partea activă, este un minicomputer înglobat într-un procesor. În partea aceasta externă practic stimulează, după anumiţi algoritmi, partea implantată, în aşa fel încât auzul pacientului – acela natural, pe cale acustică – este înlocuit de un auz electronic, puţin robotizat, dar îi permite să aibă în continuare o senzaţie de auz.
Implantarea în sine presupune o intervenţie chirurgicală care durează între o oră şi trei ore de obicei, cu riscuri ca pentru orice altă operaţie, în principal riscurile anestezice, dar bineînţeles că trebuie ţinut cont de starea de sănătate a pacientului şi luate în considerare toate aceste aspecte ale sănătăţii lui.
În ce măsură implantul cohlear redă auzul unui pacient cu hipoacuzie?
Dacă implantarea se face la momentul potrivit, există şi aici nişte algoritmi de aplicat, adică idealul ar fi până la un an jumate, bine ar fi până la trei ani – pentru copii vorbim – există şanse de recuperare 100%.
Pentru adulţii care au surzit undeva pe parcursul vieţii, la fel, algoritmul este să nu fi trecut mai mult de o treime din vârsta pacientului fără să audă, adică pentru un om de 30 de ani să nu fi trecut mai mult de 10 ani de când a surzit.
Cu alte cuvinte, cu cât este depistată problema mai repede şi efectuat implantul, cu atât mai multe şanse are omul să audă…
Exact, da.
Cât costă intervenţia şi cât la sută este decontată de stat?
Intervenţia în sine, ca serviciu medical, în principiu este gratuită prin asigurările pe care le plătim cu toţii.
Din punct de vedere al dispozitivului, există un program naţional de recuperare a deficienţelor neurosenzoriale – aşa se numeşte – şi în cadrul acestui program pacientului hipoacuzic îi este oferit un implant gratuit, el altminteri costând în jur de 25.000€.
Există liste de aşteptare şi pentru pacienţii care au nevoie de un implant cohlear? Cât timp trebuie să aştepte?
Da, există liste de aşteptare, dar având în vedere că există mai multe centre de implantare cohleară, este bine ca un pacient să se informeze la toate aceste centre existente, astfel încât perioada de aşteptare să nu depăşească câteva luni, două-trei luni.
Unde se pot realiza la noi intervenţiile de acest gen?
Există câteva centre în ţară. Sunt trei centre în Bucureşti – la Spitalul Clinic Colţea, Spitalul de copii „Marie Curie” şi Institutul de Fonoaudiologie „Dr. Dorin Hociotă” – la Iaşi la Spitalul Clinic de Recuperare, La Spitalul Judeţean Cluj, la Timişoara, la Spitalul Judeţean Târgu Mureş.
Sigur, există şi clinici private unde se poate apela pentru acest implant contracost.
După implantare, pacientul aude ca un om sănătos sau urmează o perioadă de recuperare, de adaptare la noua situaţie?
Urmează o perioadă destul de lungă de adaptare. Gândiţi-vă că practic, la copii noi ne referim făcând distincţie între vârsta auditivă şi vârsta cronologică. Dacă un copil e implantat la trei ani, practic vârsta lui auditivă de atunci e de nou-născut. De atunci începem să luăm în calcul faptul că aude şi ne aşteptăm ca la un copil normal să audă cam peste un an, un an jumate să vedem că începe să şi pronunţe ceva.
Dacă ne referim la adulţi, situaţia diferă destul de mult de la caz la caz. Am văzut adulţi care se simt excelent încă de la activare şi înţeleg fără niciun fel de problemă şi adulţi care, având plasticitate cerebrală mai scăzută, au nevoie de o perioadă mai îndelungată, cam de un an până să înceapă să audă corect.
Cât la sută din auzul unui om sănătos poate asigura, în cel mai bun caz, un implant cohlear?
În cazul implantării cohleare bilaterale, şansele de a auzi în limite normale sunt foarte mari.
Dacă vorbim de o implantare unilaterală, ca prag de auz urechea respectivă va auzi în limite normale, dar orientarea în spaţiu va fi afectată, adică pacientul o să audă, o să înţeleagă, dar n-o să ştie exact de unde se vorbeşte.
Există contraindicaţii pentru intervenţia implantării?
Există, da. Din păcate, sunt afecţiuni care contraindică implantarea cohleară. De exemplu, pentru pacienţii care au avut meningită se produce osificarea cohleei, ceea ce bineînţeles că nu mai permite instalarea lanţului de electrozi, că totul este osificat în cohlee.
De asemenea, dacă pacientul are probleme majore de sănătate care nu-i permit să fie supus unei intervenţii chirurgicale.
Cum ar fi…
Sunt boli de inimă, malformaţii cardiace la copii care contraindică o anestezie timp de o oră sau două, cât durează operaţia.
Mai sunt anumite boli metabolice care şi ele pot contraindica, dar în principiu sunt contraindicaţii destul de restrânse ca număr.
Care este durata de valabilitate, de funcţionare a unui implant cohlear?
Implanturile cohleare sunt gândite să funcţioneze tot restul vieţii pacientului, dacă ne referim la partea internă, partea implantabilă.
Partea externă este upgradabilă, adică o dată la doi-trei ani tehnologia avansează şi pacientul poate să achiziţioneze ceva mai performant şi de actualitate la momentul respectiv.
În cazul în care totuşi implantul, ştiu eu, se defectează, se poate face operaţie de explant şi reimplanta.
Aceste părţi consumabile, să spunem, ale unui implant cohlear vor fi cumpărate din banii pacientului sau sunt asigurate prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate?
Din păcate, Casa Naţională nu acoperă niciun fel de consumabil pentru implantul cohlear.
În urmă cu ceva vreme, Asociaţia “Salvează o inimă” a ajutat un copil să strângă banii necesari pentru un implant cohlear. Vorbim de Gabriel Voinea… Care este starea lui acum? Cum se simte după intervenţii?
Gabriel este acum în faza de recuperare după operaţie. Aşteptăm momentul când o să putem să şi pornim cel de-al doilea procesor al lui.
Operaţia a decurs bine, Gabi s-a trezit repede după ea, n-a avut efecte secundare deosebite, aşa că suntem cu toţii nerăbdători să trecem la partea importantă, aceea a activării procesorului.
În cât timp estimaţi că ar putea auzi şi ar putea comunica normal?
Având în vedere că el deja poartă un procesor pe urechea cealaltă, va trece o perioadă până când urechea aceasta, rămasă în urmă practic, să o ajungă din urmă pe cealaltă. De obicei, perioada e de minim şase luni, dar cel mai probabil un an, cam aşa.***
Anca Modan a terminat specializarea „Audiologie şi protezare auditivă” în cadrul Facultăţii de medicină generală „Carol Davila” din Bucureşti în anul 2000 şi de atunci profesează în acest domeniu. Este administratorul Centrului de Protezare Auditivă şi Reglaj Implanturi Cohleare «Audiologos» din Capitală.
Asociaţia “Salvează o inimă” a fost infiinţată pe data de 17 decembrie 2012, şi îşi doreşte să reunească sub acelaşi acoperiş un număr cât mai mare de profesionişti din diferite domenii, oameni bine pregatiţi şi motivaţi, oameni de bine, oameni simpli, cinstiţi şi oneşti, oameni care cu suflet şi dedicare pot ajuta în campaniile şi proiectele noastre şi astfel împreună să ne atingem scopul final de a lăsa copiilor noştri o moştenire valoroasă, mărturie a faptului că noi oamenii, comunitatea în ansamblul ei, suntem tot ce trebuie şi suficient pentru ca lucrurile să meargă într-o direcţie bună.
