Dumitru Ani, este rămas ultimul vraci de oase din judeţ. Al patrulea din familia sa, la cei 79 de ani, bătrânul care locuieşte în Bistriţa, are o mare supărare, nu are un urmaş căruia să-i lase îndeletnicirea mai departe, nu are un discipol pe care să-l înveţe cum se pun la loc oasele rupte, cum se vindecă entorsele sau luxaţiile de orice fel.
Chiar dacă are 13 copii, şase băieţi şi şapte fete, niciunul nu are darul acesta. „Se şi învaţă, dar ca să poţi învăţa, trebuie să ai darul să simţi unde e durerea. Străbunica mea, bunicul şi tatăl meu au făcut asta. La fel eu şi fratele meu care a murit în urmă cu şase ani. Dar copiii mei nu au darul, nu simt unde este durerea. E ca şi cu doctorii, unii au făcut multă şcoală şi nu reuşesc să facă ce fac eu pentru că nu au darul ăsta”, povesteşte vraciul. Spune că a învăţat meseria de la tatăl său, s-a uitat la acesta cum punea oase la oameni şi la animale, a furat puţin aşa, apoi l-a luat părintele său şi l-a instruit în tainele acestei profesiuni. Nea’ Dumitru este constructor de meserie, dar în ‘77 şi-a cumpărat o casă în Dealul Târgului şi aşa cum povesteşte amuzat s-a făcut pomicultor. Dar cel mai mult l-a bucurat faptul că acolo a avut numeroase animale de care să se ocupe. „După ce m-am mutat la Bistriţa am avut mai multă treabă cu animalele, veneau ţiganii de la Zagra cu caii, duminica era plin pe drum prin preajma casei mele. Îmi amintesc că odată, o iapă de la GOSTAT a căzut şi i s-a umflat genunchiul. Veterinarii care au văzut-o au zis că nu mai are nici o şansă şi să o dea la căini. Eu am vorbit cu inginerul de acolo, am lua-o la mine, i-am desfăcut piciorul, am făcut-o cu ceaiuri şi i-am pus oasele la loc şi în două săptămâni am dat-o la trăsură. A rămas ultimul cal de la fermă”, îşi aminteşte bătrânul care spune că nu s-a gândit niciodată să se facă medic. La badea Dumitru vin oameni din toată ţara nu doar din judeţ. „Când mai erau şi alţii în judeţ care practicau meseria asta, era cum era, dar acum că nu mai lucrează nici Deşter de la Ragla, vine tot mai multă lume la mine. Vin din tot judeţul dar şi de prin alte părţi. Am avut de la Paşcani, de la Satu Mare, de la Suceava, de la Alba Iulia a fost cineva zilele trecute. Vine multă lume”, explică vraciul. Bărbatul susţine că lumea nu ştie de el până nu are nevoie. „Eu nu mi-am făcut reclamă. Oamenii când au necazuri mă află ei pe mine. A venit o doamnă într-o zi şi mi-a zis că ea a auzit doar de Ragla, nu ştia de mine. Am întrebat-o dacă a avut până acum probleme. A zis că nu şi i-am explicat că de aceea nu ştia de mine”, susţine cu tărie vraciul bistriţean. În ceea ce-i priveşte pe pacienţii săi, cei mai mulţi se pare că sunt cei cu entorse, dar şi probleme cu spatele sau cu mâinile. „Cei mai mulţi vin cu entorse la gleznă, dar băieţii de la haltere de exemplu, vin cu probleme la spate şi la umeri. Este acolo un antrenor, Fătu îl cheamă. El vorbeşte cu alţi antrenori de prin ţară şi aşa a adus la mine de la pe Paşcani, de la Alba Iulia, de la Cluj şi de prin alte oraşe, băieţi care fac haltere şi care au probleme cu oasele”, povesteşte nea’ Dumitru.
