Voluntariatul în România are o istorie scurtă dar tumultoasă parcurgând diverse etape până la forma pe care o îmbracă astăzi.
Voluntariatul este, conform legii cu acelaşi nume, “activitatea de interes public desfăşurată din proprie iniţiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială”.
Regimul comunist de dinainte de ’89 a facut imposibilă acreditarea acestei activităţi, astfel că doar după căderea regimului, voluntariatul a fost recunoscut în mod oficial. Organizaţii de voluntariat internaţionale ca Peace Corps, Fundaţia Principesa Margareta Fundaţia pentru o Societate Deschisă sau Fundaţia SOROS au pus bazele activităţilor benevole în România prin finanţarea de proiecte ce vizau în primul rând sectoare ca educaţia, drepturile omului, sănătate, cultură, artă şi multe alte domenii.
În timp, noţiunea de voluntariat a primit, obligat-forţat, şi o altă conotaţie astfel că odată cu modificarea cerinţelor marilor universităţi care cer celor ce vor să le treacă pragul dovada participării la diverse şi cât mai multe activităţi de voluntariat, mulţi dintre doritori au început să se înscrie în diverse organizaţii non-guvernamentale sau asociaţii de voluntariat doar pentru a avea un portofoliu cât mai stufos.
Bistriţa nu ar putea face excepţie, existând totuşi mulţi elevi care fac voluntariat din plăcere fără a pune realizarea profesională pe primul plan. Ioana Puica, elevă în clasa a IX-a, a început voluntariatul din dorinţa de a-i ajuta pe alţii şi pentru a-şi da seama ce vrea să facă pe viitor. Pentru ea, cel mai mare avantaj al acestui gen de activităţi e că te învaţă lucruri practice de care te-ai putea lovi în fiecare zi şi fără de care nu te-ai putea descurca. Sunt însă tot mai mulţi elevi care pun la îndoială utilitatea acestor acţiuni care, din cauza volumului mare în care sunt prezente, tind uneori să devină lipsite de o finalitate concretă.
Dezavantaje ca limitarea timpului liber nu sunt luate în considerare de volunatari, plîcerea simţită la provocarea unui zâmbet pe chipul unei persoane care are cu adevarat nevoie de ajutor gratuit şi necondiţionat pălind în faţa oricărui minus.
Fie că sunt făcute ca urmarea a unei obilgaţii exterioare sau din pură plăcere, acţiunile de voluntariat prind tot mai bine la generaţia tânără doritoare de afirmare profesională, de distracţie, de socializare sau de ocupare a timpului liber.
foto: www.observatordebacau.ro
