20 de fragmente de perfecţiune.
Zen este un termen de acum foarte des utilizat (poate chiar prea des) in cultura tarilor occidentale. Este pronuntarea japoneza a unui cuvant chinezesc, derivat din sanscrita, ce indica starea de constienta ce urmeaza dupa concentratia meditativa. intr-un sens mai simplist, se poate spune ca Zen inseamna meditatie. Obiectivul acestei filosofii este ajungerea la stadiul de iluminare (satori) ce izvoraste din cel mai inalt nivel al constiintei.
Doctrina Zen a fost dezvoltata de diverse scoli budiste ce au aparut intai in China (pornind din secolul al VII-lea) si apoi in Japonia (din secolul al XII-lea). Termenul de Zen (in chineza Chan) a patruns in Occident doar de putin timp, fascinand intelectualitatea, in frunte cu celebrul filosof Carl Jung.
Actualmente filosofia Zen cunoaste o raspandire tot mai notabila in tarile europene. Printre exemplificarile sale cele mai evidente este asa numita gradina Zen, acea gradina cu totul aparte acoperita cu nisip si, din loc in loc, cu cateva pietre mari, asezate strategic.
Gradina Zen, tipica culturii japoneze, reprezinta un ambient cu diferite elemente naturale (apa, pietre, vegetatie), fiind reprezentata simbolic de pietre si prundis. Gradina japoneza genereaza liniste si calm, descarca anxietatea si nervozismul, permitand mintii sa hoinareasca si sa viseze: in aceasta calitate rezida succesul obtinut de filosofia Zen in haotica si stresanta civilizatie occidentala.
Conform unor specialisti, gradinile Zen (in marime naturala sau reduse la un format miniatural, denumite Bonseki) sunt in mod traditional folosite de calugarii Zen in timpul meditatiei. in realitate, originea si functionalitatea gradinii Zen sunt controversate si se pare, conform altor cercetatori, ca este vorba de o simpla interpretare occidentala a unor trasaturi stilistice tipice scolii nipone.
In gradina Zen prundisul foarte fin reprezinta oceanul, in timp ce rocile sau pietrele ar fi o alegorie a pamantului, a insulelor, a apelor. Specialistii sunt de parere ca aceste gradini Zen ar avea un efect calmant datorita imaginii subliminale, la limita constiintei, a unui arbore izvorat din pietre.
Functia greblei este reala: greblarea continua a nisipului gradinii, fara a se opri vreodata si intotdeauna spre inante: astfel ea creeaza parcursuri vzibile de-a lungul gradinii, rotindu-se armonios in jurul pietreler, pozitionate ca niste insule.
Adaugarea unui element nou gradinii sau modificaarea orientarii nisipului sunt ocazii de meditatie: gandul se concentreaza spre vastitatea si profunzimea oceanului. Nisipul trebuie sa fie constituit din granit sau marmura alba pulverizata si de tonalitati uniforme.
Pietrele pe post de insule se aleg cu multa atentie, devenind puncte de sprijin pentru meditatia Zen. Ele reprezinta sanatatea si imortalitatea, mai ales in cazul unei pietre in forma de broasca testoasa sau de cocor, semne simbolice ale longevitatii.
Numarul pietrelor nu trebuie sa fie par, deoarece cultura japoneza, generic, evita simetria. Pietrele trebuie sa fie dispuse conform propriei sensibilitati, contribuind la indepartarea celui ce mediteaza de anxietate si stresul cotidian. Trebuie sa fie bine lustruite de la natura, lipsite de colturi si asezate in asa fel incat sa fie vazute din orice unghi al gradinii, pozitionate in grupuri asimetrice.
Cea mai celebra gradina Zen este cea de la Ryoan-ji, templu din Kyoto, opera unui autor anonim. Gradina, denumita „gradina din Toranko-Watashi”, este o compozitie de 15 pietre/isnule asezate intr-o mare de nisip alb, inconjurata de un zid de argila.
Simbolismul pietrii din gradina din Ryoan-ji a fost reinterpretata in foarte multe variante, desi doar contemplatia silentioasa ii poate dezvalui misterioasa semnificatie. S-a hotarat ca acest asezamant, adevarat templu de cult japonez, sa intre in patrimoniul mondial tutelat de UNESCO.
O gradina japoneza este reprezentarea universului si a elementelor acestuia: focul – in forma lanternelor (stalpilor) de piatra sau fier; pamantul – in forma pietrei si apa, aerul, plantele si animalele in formele lor naturale. Gradinile japoneze se impart in doua tipuri: gradini uscate (fara apa) si cele cu lac, cu toate ca si cele „uscate” exista apa sub forma unor bazine sau mici fantani.
Aleea gradinii, in japoneza numita ROJI, nu este numai un element functional si nu reprezinta numai intrarea in gradina. Ea este o alee filosofica ce separa privitorul, pas cu pas, de lumea agitata si istovitoare din care a venit. Pietrele de pe alee sunt plasate intr-o iregularitate atenta si conduc de ce mai multe ori, indirect, spre zone ascunse sau obscure. Locurile in care aleea coteste intr-o directie sau alta sunt puncte de atractie care il indeamna pe vizitator sa se opreasca si reprezinta, la un alt nivel, perioadele meditative din viata.
Pietrele formeaza in general cadrul sau structura de suport a unei gradini
japoneze si trebuie privite ca si cum ar fi ocupat din totdeauna locul pe care se afla. Pietrele colturoase sugereaza zona montana, iar pietrele de rau, cu suprafete fine si rotunjite sunt folosite in albiile raurilor sau de-a lungul malurilor. Aceste elemente de efect pentru peisaj sunt mai degraba simbolice decat realistice. De exemplu, exista in general o insula in mijlocul lacului sau raului din gradina, care reprezinta „insula vietii vesnice” sau Nirvana – un loc linistit, aflat in afara timpului si spatiului. Acesta mai poate fi reprezentat de o piatra in forma de broasca testoasa sau un copac, simboluri ale longevitatii si ale unei vieti prospere.
O gradina japoneza nu este amenajata pentru a arata o gama larga de flori. Japonezilor le plac mai degraba gradinile in conditii austere, cum ar fi iarna, cand capacii sunt dezgoliti de frunze; de asemenea, ei taie cameliile, azaleele si alti arbusti cu flori in asa fel incat sa faca cat mai putine flori. Florile nu sunt folosite niciodata in straturi sau pentru a margini aleile. De fapt, in gradina japoneza domneste o disciplina severa in ceea ce priveste utilizarea florilor: acestea se planteaza numai intr-un anumit loc in casa, numit TOKONOMA, un alcov special construit pentru acest scop. Florile proaspete nu sunt niciodata folosite in aranjamente florale pe masa sau prin casa; nu sunt purtate in corsaje, la nunti sau inmormantari. Din puctul de vedere al filosofiei care guverneaza in gradinile japoneze, florile si plantele au o viata foarte speciala si, ca expresie a naturii, nu sunt folosite niciodata ca simple decoratiuni.
Principiile care guverneaza amenajarea unei gradini japoneze provin din filosofia Zen si au mai multe semnificatii.
1. Asimetrie – Fukinsei
2. Simplitate – Kanso
3. Austeritate, maturitate, elemente necesare – Koko
4. Naturalete, absenta falsului – Shizen
5. Subtilitate – Yugen
6. Transcendenta – Datsuzoku
7. Liniste, calm – Seijaku
